Desire (垂涎)
Autor: Nong Jian Xiaohao (弄简小号)
Total capitole: 77 + 27 (extra)
Traducător: Devora
Adaptare în serial: ABO Dorința
Dorința
Vă recomand să citiți avertismentele înainte de a începe lectura.
Aceasta nu este o poveste ABO obișnuită...
este o lectură întunecată și intensă emoțional.
Nu este recomandată pesoanelor care
nu acceptă relații între persoanele de alcelași gen.
Vă rog să continuați cu prudență și conștientizare.
- Alfa de nivel S este însărcinat!
O frumusețe cu două fețe, aparent blândă și delicată, dar în realitate vicleană (gong) VS un cuceritor seducător, convins că el este mereu învingător (shou).
Sheng Shaoyou a dat peste tipul său ideal... o mică orhidee albă gingașă și fermecătoare, pe nume Hua Yong... chiar în casa celui mai mare dușman al său.
Dorea să rupă această floare fragilă, să o așeze într-o vază și să o ascundă acasă. Dar nu bănuia că această aparentă orhidee albă delicată nu era o floare obișnuită... ci o rară și nobilă Orhidee-Fantomă, misterioasă și întunecată.
La un banchet, Sheng Shaoyou, un Alfa de nivel S respectat, a fost drogat și atacat ca un Omega. Glanda i-a fost mușcată și rănită. Profitând de situație, Sheng Shaoqing, fiul nelegitim care râvnise de mult la poziția lui Sheng Shaoyou, a lovit fără milă.
Aparent delicata orhidee albă și-a retras surâsul blajin. Frumusețea radiantă și seducătoare s-a transformat brusc în ceva ascuțit și amenințător.
- Am fost politicos cu tine doar pentru că ești cumnatul meu. Dar ai avut tupeul să atentezi la viața dlui Sheng și chiar să îmi rănești glanda. Se va vindeca în curând, dar doare cumplit...
- ... Așa că, Shaoqing, acum ești într-o mare încurcătură.
***
Un Enigma care se dă drept Omega (gong) X un Alfa (shou)(Enigma = mister ~ mai puternic decât un Alfa, capabil să marcheze pe oricine, inclusiv alți Alfa, fiind partenerul suprem, întotdeauna deasupra.)
Cos 0=1. Nicio dispută legată de roluri; oricine ar fi Alfa, în final ajunge să fie cel de dedesubt.
Avertismente:
Frumusețea va fi întotdeauna cea de deasupra.
Frumusețea vicleană (gong) alături de un seducător (shou).
Cum nu existau povești cu sistemul ABOE (Alfa, Beta, Omega, Enigma), autorul a decis să creeze unul de la zero.
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Dorința
Capitolul 1 – Îl vreau pe acel Alpha de nivel S mândru și arogant
să devină Omega-ul meu exclusiv.
- Ochii mari, plini de lacrimi, o gură roșiatică, un chip delicat. Trebuie să fie frumos, cu pielea albă...
Salonul privat era spațios, iar aerul condiționat fusese setat la o temperatură rece, aproape tăioasă. Totuși, chelnerul retras într-un colț era leoarcă de transpirație. Era un Alpha de rang inferior și, deși lucra la acest club de lux de mai bine de un an și se considera deja căpătând experiență, nu trăise niciodată situația de a se afla în aceeași încăpere cu atâția Omega de elită, cu pielea albă și frumusețe uluitoare.
Secretarul termină repede de citit rezumatul raportului, verificând atent fiecare pagină a documentului. După ce compară informațiile cu rândul de Omega îngenuncheați de mai multe ori, înmână în cele din urmă dosarul tânărului angajator așezat pe canapea. Cu cel mai mare respect, spuse:
- Persoanele pe care le-ați cerut... toate cele treizeci și două... sunt prezente.
O mână palidă, cu degete lungi și bine conturate, răsfoi dosarul cu nepăsare, lăsând să scape un chicotit disprețuitor. Fără să încerce să-și ascundă dezgustul, tânărul comentă:
- Un gust oribil.
Secretarul adăugă imediat:
- Sheng Shaoyou nu se îndrăgostește niciodată. Se încurcă doar cu Omega tineri și frumoși. Să le spui relații ar fi mult spus; sunt mai degrabă parteneri de pat. Niciunul nu rămâne lângă el mult timp. Totuși, gusturile și preferințele sale estetice sunt remarcabil de constante. Cineva chiar a glumit odată că, într-un fel, această consecvență e tot un soi de devotament pe termen lung.
Tânărul angajator nu răspunse, dar secretarul, obișnuit să-i fie alături de mulți ani, era priceput să citească atmosfera.
Observă că privirea angajatorului căzuse pe colțul din dreapta sus al unei pagini din dosar.
Dosarul, pregătit cu grijă de secretar, conținea înregistrări detaliate despre fiecare Omega care avusese vreo legătură cu Sheng Shaoyou. În colțul din dreapta sus al fiecărei fișe era notată durata relației respective.
Înainte ca angajatorul să întrebe, secretarul mereu prevăzător explică din proprie inițiativă:
- Dintre toți amanții lui, cel mai mult a rezistat cineva doar șase luni. Acela a fost Song Huancheng.
Într-un colț al camerei, un Omega nu se putu abține și își ridică ușor capul la auzul numelui său. Cel care stătea în centru avea un aer cu care nu era de glumit. Song Huancheng nu îndrăzni să-l privească direct și aruncă doar o privire pe furiș. Totuși, fu surprins imediat.
Din colțul ochiului văzu o mână incredibil de frumoasă ridicându-se ușor, arătând spre el cu un gest lejer. Secretarul, atent ca întotdeauna, îi rostise din nou numele:
- Tu, vino aici.
Song Huancheng era extrem de delicat și atrăgător, mai ales prin ochii săi, care se lăsau ușor în jos la colțuri, dându-i un aer de inocență și melancolie naturală. Avea o bănuială de ce fusese chemat... din cauza scurtei sale legături cu Sheng Shaoyou, de acum câțiva ani.
Song Huancheng provenea dintr-o familie modestă. Istoria sa cu tânărul moștenitor al familiei Sheng putea fi descrisă mai degrabă ca a fi întreținut decât o relație propriu-zisă.
Profitând de frumusețea și silueta sa atrăgătoare, Song Huancheng devenise între timp un idol destul de cunoscut, specializat în muzică și dans. Astăzi însă, fusese brusc invitat aici, chiar în timp ce muncea.
Oricine reușea să supraviețuiască în industria divertismentului nu era naiv. El înțelesese imediat că cineva capabil să orchestreze o asemenea reuniune să adune atâția foști iubiți ai lui Sheng Shaoyou într-un singur loc... nu putea fi o persoană obișnuită.
Un fior de teamă îl străbătu, dar nu îndrăzni să ignore chemarea. Tremurând, făcu câțiva pași înainte, încercând în grabă să explice:
- Domnul Sheng și cu mine ne-am despărțit de mult. Nu am mai avut niciun contact de ani buni...
Tânărul de pe canapea nu arătă nici cel mai mic interes pentru scuzele lui. Dar, contrar temerilor lui Song Huancheng de a fi interogat sau amenințat, figura elegantă și aristocratică din fața sa nu ridică biciul, nici vreo armă. Degetele acelea delicate, albe ca porțelanul, se odihneau liniștite pe genunchi. Ochii îi străluceau zâmbind în timp ce se fixau asupra lui, iar chiar și cineva ca Song Huancheng – obișnuit cu frumusețile orbitoare din showbiz – simți o tresărire subtilă în inimă.
Tânărul stăpân, emanând o eleganță rece și de neatins, îl întrebă cu o voce calmă și leneșă:
- Ai fost cu el șase luni? Tonul era în același timp molcom și blând.
Mirosul de feromoni al superiorului nu era deosebit de intens, dar poate pentru că Omega se afla prea aproape, aroma aceea ascuțită și surprinzător de plăcută din aer făcu ca trupul lui Song Huancheng să se încingă.
Era un instinct adânc înrădăcinat în genele lui... impulsul primar de a se supune celui puternic. Cu atât mai mult se înspăimântă. De obicei elocvent, acum cuvintele îi rămâneau în gât, iar limba parcă i se înnodase. Cu capul plecat, bâigui:
- D-da.
În clipa următoare, bărbia îi fu prinsă cu putere, forțându-l să ridice privirea.
În câmpul său vizual, cel care tocmai îi pusese întrebarea își înclină ușor capul, dezvăluind o fâșie de gât palid și subțire, pe care era lipit un plasture inhibitor de feromoni.
Song Huancheng întâlnise mulți Alpha de top, de nivel S, dar niciodată pe cineva ale cărui feromoni să rămână atât de puternici și copleșitori chiar și cu un inhibitor aplicat.
Instinctul său de a admira și de a se supune forței îl aruncă într-un vârtej de emoții contradictorii... teamă și panică amestecate cu o dorință irezistibilă de a se apropia. Lacrimile îi țâșniră involuntar, curgându-i pe obraji și căzând una câte una pe podeaua de marmură. Reacția atât de vizibilă îl făcea pe Song Huancheng să se simtă umilit, dar corpul nu i se supunea voinței. Inima îi bătea nebunește, gata parcă să sară din piept.
- Nu plânge chiar așa repede... rosti liniștit cel care-l stârnise.
- Mai întâi, spune-mi... ce fel de oameni îi plac lui Sheng Shaoyou?
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția la copiere.
Pe rând, cei 32 de Omega au fost interogați personal. În ciuda numărului mare, procesul a decurs surprinzător de lin, căci fiecare s-a arătat extrem de cooperant și respectuos.
După ce au plecat cu toții, tânărul își ridică mâna și smulse plasturele inhibitor, acum complet inutil, de pe ceafă, aruncându-l la gunoi. Presiunea copleșitoare a feromonilor ce iradia din el îl făcu pe chelnerul Alpha din apropiere să se clatine, sprijinindu-se de perete pentru a nu cădea. Abia reușind să-și țină genunchii să nu i se înmoaie, acesta izbucni într-o transpirație rece în timp ce ridica coșul de gunoi.
- Îl duc eu afară; mormăi, înainte să fugă cât de repede putu din încăpere.
- O oră și șase minute; notă tânărul, aruncând o privire la ceas. Apoi ridică ochii spre secretarul său, cel care îi pregătise plasturele inhibitor.
Secretarul oftă neputincios.
- Îmi cer mii de scuze, dar acesta este deja cel mai puternic inhibitor aflat pe linia de producție. Niciunul dintre cei existenți nu are efect asupra dumneavoastră.
Explicația însă nu părea deloc să-l mulțumească pe tânărul angajator. Strângându-și curajul, secretarul promise:
- Vă asigur însă că voi presa laboratorul să accelereze cercetările și să dezvolte cât mai repede o formulă eficientă pentru dumneavoastră.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția la copiere.
Pentru a urmări originea întregii situații, trebuia să ne întoarcem la acea catastrofă de acum câțiva ani.
La început, fusese doar o chestiune de purtat măști. Societatea umană considera că e doar o răceală obișnuită de care se îmbolnăviseră toți, singura particularitate fiind răspândirea generalizată a măștilor.
Dar, cu trecerea timpului, deveni clar că nu era vorba de o simplă epidemie.
În decurs de un an, se înregistră o mortalitate în masă printre persoanele cu grupa sanguină AB și alte grupe rare.
OMS* și cele mai prestigioase laboratoare medicale ale lumii organizau succesiv conferințe de presă, informând solemn populația că acest virus nu ataca doar sistemul respirator. Era o infecție sistemică, ce putea afecta vederea, miocardul și funcțiile reproductive.
*"OMS" se referă la Organizația Mondială a Sănătății, o agenție specializată a ONU responsabilă de sănătatea publică internațională.
Virusul viza în primul rând indivizii cu grupa sanguină AB și alte grupe rare, rata de fatalitate în aceste cazuri fiind aproape de 100%. Urmau cei cu grupa A și grupa O, care aveau o rată de mortalitate de 86,5%. Prin contrast, cei cu grupa B erau relativ norocoși, cu o rată scăzută de îmbolnăviri grave și o mortalitate de doar 0,5%.
Chiar și cu o înțelegere de bază a virusului, populația rămânea speriată și dezorientată, stocând medicamente în mod haotic, însă fără niciun rezultat.
Virusul se transmitea prin picături, aerosoli, fluide corporale și alte căi. Transmisibilitatea extremă și perioada de incubație îndelungată îl făceau imposibil de evitat pentru omenire.
Când oamenii realizaseră în sfârșit că atacul și modificările provocate de virus vizau în principal funcțiile reproductive și genetice, era deja prea târziu. Structura populației și tiparele reproductive ale umanității fuseseră fundamental transformate.
Conform statisticilor OMS, după vârful pandemiei, cel mai norocos grup – indivizii cu grupa B – reprezentau acum 86,9% din populația globală, însă rata de concepție naturală scăzuse sub 10%.
Opinia general acceptată era că virusul provocase infertilitate și sterilitate. Însă, pe măsură ce cercetările avansau, experții descoperiseră că virusul remodelase fundamental biologia umană, dând naștere unui sistem de genuri ABO.
*În acest context, 乾中坤 (Qian Zhong Kun) pare a fi un termen metaforic sau simbolic inspirat de filosofia chineză, în special din Cartea Schimbărilor (Ching).
乾 (Qian) reprezintă cerul, yang-ul și masculinitatea — simbolizând forța, dominația și energia activă.
坤 (Kun) reprezintă pământul, yin-ul și feminitatea — simbolizând receptivitatea, grija și energia pasivă.
Expresia 乾中坤 (Qian Zhong Kun) sugerează o balanță sau o îmbinare a trăsăturilor masculine și feminine ori un nou sistem de gen bazat pe dualitatea yin-yang.
În contextul sistemului de genuri ABO, aceasta ar putea descrie o structură unde identitățile de gen (Alpha, Beta, Omega) sunt influențate de trăsături asociate atât cu 乾 (Qian), cât și cu 坤 (Kun), reprezentând forță și receptivitate.
Pe scurt, sugerează că noul sistem ABO reflectă o dualitate filosofică inspirată de cosmologia tradițională chineză.
Analizele de sânge au arătat că, dincolo de diferențierea între genul masculin și feminin pe baza cromozomilor și a organelor genitale, supraviețuitorii erau împărțiți în trei genuri suplimentare pe baza unor markeri biologici: Alpha (Qianyu), Beta (Zhongchang) și Omega (Kuncheng).
Cercetările au arătat că atât Alpha de sex masculin, cât și cei de sex feminin puteau lăsa pe cineva însărcinat, în timp ce Beta aveau o rată extrem de scăzută a fertilității naturale, iar Omega — fie bărbați, fie femei — puteau rămâne însărcinați.
Această descoperire i-a lăsat uluiți pe oamenii de știință din domeniul medical și biologic. În ciuda anilor de cercetări dedicate, nu găsiseră nicio cale de a inversa efectele infecției virale. Toate eforturile lor se dovediseră zadarnice.
Timpul a trecut. La ani după apariția virusului, pe măsură ce tulpina genetică continua să sufere mutații generație după generație, oamenii infectați au început să dezvolte colți și glande gonadale. Odată cu aceste schimbări fizice au apărut mirosuri feromonale înnăscute și cicluri de călduri ce se manifestau odată cu maturizarea.
O serie de dovezi sugerau că omenirea trecea printr-un proces de atavism. Fenomenul nu mai era privit doar ca o simplă consecință a virusului. Discuțiile nu se mai concentrau pe efectele infecției, ci pe întrebarea dacă acesta era un pas de evoluție sau de regres.
Timpul s-a dovedit cel mai bun leac. Umanitatea și urmașii săi, supraviețuind ravagiilor virusului, au ajuns treptat să accepte realitatea, iar disputele s-au stins în cele din urmă.
Infecția masivă și moartea tragică pe scară largă nu au rămas decât câteva rânduri în manualele școlare, rezumate succint pe o singură pagină, tratate ca un alt prag evolutiv — asemenea momentului în care maimuțele au învățat să meargă în două picioare.
...Supraviețuirea celui mai adaptat, selecția naturală. Mulți cred cu încăpățânare că, fiind urmașii supraviețuitorilor, ne-am adaptat perfect la societatea ABO. Dacă ne naștem așa, la ce bun să-i mai căutăm originile?
Vocea prezentatoarei, clară și ritmată, avea o tentă de convingere.
- Totuși, în realitate, studiul evoluției umane are o importanță majoră. Urmărindu-ne rădăcinile, putem folosi trecutul pentru a înțelege prezentul... Apoi tonul ei deveni mai serios.
- Recent, oamenii de știință au descoperit că, pe lângă binecunoscutele genuri Alpha, Beta și Omega, ar putea exista și alte genuri mai puțin cunoscute...
Sheng Shaoyou sorbi o gură de whisky din pahar. Nu se așteptase ca acest grup de tineri din a doua generație de elite să urmărească un program științific despre evoluția umană chiar în timpul unei cine de socializare.
- Zilele astea toată lumea vorbește, spunând că Alpha de nivel S nu mai reprezintă apogeul umanității, iar adevăratul vârf este Enigma, nou descoperitul...
- Tu ce părere ai, Shaoyou?
- O prostie menită să atragă atenția; spuse Sheng Shaoyou sec.
Puse paharul pe masă. Lumina difuză îi contura trăsăturile sculptate, făcându-i chipul să pară și mai definit, proiectând pe masa de sticlă neagră reflexia clară a liniei maxilarului său ferme.
Sheng Shaoyou era moștenitorul tânăr al companiei Shengfang Biotech. După ani de implicare în domeniul biotehnologiei, preluase conducerea firmei de la tatăl său bolnav, Sheng Fang, la începutul acestui an. În privința unor asemenea subiecte, fără îndoială el era cel mai calificat să vorbească dintre toți cei prezenți.
Sheng Shaoyou fusese mereu convins că Enigma — mitologizat și senzaționalizat de mass-media — nu era altceva decât un Alpha de nivel S care se lovise de un aparat de detectare a genului defect. Nu era un miracol; era doar o greșeală de diagnostic... o glumă.
Chiar dacă am presupune, prin absurd, că Enigma există cu adevărat, conform datelor cunoscute, rata lor de apariție este mai mică de una la zece miliarde. A dezbate la nesfârșit pe marginea unei probabilități mai scăzute decât aceea ca un asteroid să lovească Pământul direct e un demers absurd.
Sheng Shaoyou nu voia să continue să ia parte la o discuție atât de lipsită de sens. Aruncă o privire la ceas... era momentul potrivit... și își luă sacoul de pe spătarul scaunului, părăsind primul încăperea.
Secretarul său, Chen Pinming, îl aștepta deja lângă mașină. Văzându-l ieșind, deschise repede ușa din spate pentru el.
- Domnule Sheng, mergem direct la Grupul HS?
Sheng Shaoyou avea programată o întâlnire cu Shen Wenlang, tânărul conducător al Grupului HS, imediat după cină.
Sheng Shaoyou încuviință din cap și se urcă în mașină.
Parfumul din mașină era plăcut. Notele de vârf combinau iuțeala portocalei amare cu romul, iar baza se transforma într-un parfum lemnos, sofisticat.
Chen Pinming era un Beta care se apropia de patruzeci de ani. Extrem de competent în munca sa, nu era deosebit de sensibil la aromele de feromoni. Însă, din momentul în care Sheng Shaoyou intră în mașină, expresia lui se schimbă vizibil, ceea ce îl făcu pe Chen să-și dea seama că ceva nu era în regulă. Încruntându-se, îl întrebă pe șofer dacă schimbase parfumul cu feromoni.
- Da; răspunse șoferul, nedumerit.
- Acesta este ‘Zui Zhi’, produs de Grupul HS.
*Caracterul 醉 (zui) înseamnă beat sau amețit;
iar 枝 (zhi)înseamnă ramură sau mlădiță.
Deci, sensul literal al 醉枝 (zui zhi)este ramura beată sau mlădița amețită.
Chen Pinming îl privi cu o intensitate de parcă ar fi vrut să-l înghită de viu. Șoferul, nesigur ce greșise, îngăimă o explicație:
- E foarte popular acum.
Popular? Popular era prea puțin spus. Practic spulbera tot ce-i ieșea în cale.
Asemeni Shengfang Biotech, Grupul HS își avea domeniul principal tot în biotehnologie.
Ca lider în domeniu, Shengfang Biotech deținea cel mai valoros brevet al său: foarfeca genetică. Bazată pe sistemul CRISPR-Cas9 de editare genetică, invenția permitea tăierea și modificarea cu precizie a lanțurilor genetice.
Însă Grupul HS, companie emergentă, reușise în ultimii ani să stăpânească tehnici exclusive pentru aplicarea practică a foarfecii genetice.
Pe înțelesul tuturor, Shengfang inventase foarfeca, iar HS descoperise cum să o folosească... identificând exact ce segmente ale lanțului genetic trebuiau tăiate pentru a obține rezultate specifice.
Cu brevetele sale pe zona de aplicații, HS urcă rapid în top, devenind un unicorn al biotehnologiei nu doar în Jiangsu și Shanghai, ci în întreaga țară.
După succesul inițial, Grupul HS se abătuse neașteptat de la nucleul său, achiziționând pe scară largă o companie de cosmetice. Începuseră să producă articole legate de feromoni, promovându-le intens, cu sloganuri ce promiteau să transforme pe oricine într-un hormon ambulant de invidiat.
Parfumul lor emblematic; Zui Zhi -, era deosebit de unic, combinând cu îndrăzneală portocala amară și romul în notele de vârf, conducând apoi într-o bază lemnoasă profundă, de abanos și lemn de agar. Stimulant până la intensitate, dar și persistent, emana deopotrivă o atracție primitivă și o sofisticare subtilă.
Cu o campanie publicitară copleșitoare; Zui Zhi -, odinioară considerat un parfum de nișă, a devenit rapid aroma principală de pe piață imediat după lansare. Popularitatea lui a inspirat multe alte branduri din industria chimicalelor de uz casnic să-l imite. Acum, până și lichidele de vase și odorizantele de toaletă se promovează ca având irezistibilul parfum Zui Zhi.
- Ești în prima ta zi de muncă? izbucni Chen Pinming, profesionist desăvârșit și cu un salariu de milioane de yuani, certându-l pe șofer înainte ca Sheng Shaoyou să spună ceva.
- Schimbă-l imediat!
Șoferul își ceru scuze în repetate rânduri, iar Chen Pinming apăsă butonul pentru a coborî complet geamurile.
Briza nopții diluă aroma copleșitoare și abia atunci expresia lui Sheng Shaoyou se mai relaxă.
Ca cel mai capabil subordonat al său, Chen Pinming îl cunoștea bine și știa pe deplin de aversiunea lui față de Zui Zhi. De fapt, tocmai din cauza acestui parfum Sheng Shaoyou fusese implicat indirect cu HS.
Problema era că nenorocitul de parfum Zui Zhi semăna izbitor cu mirosul natural al propriilor feromoni ai lui Sheng Shaoyou.
În timp ce alții s-ar fi simțit mândri ca aroma lor naturală de feromoni să devină modelul unui produs modern extrem de popular, Sheng Shaoyou considera o asemenea răspândire putrezită pe stradă*. Ideea că parfumul său unic și de nișă ajunsese o marfă banală, pe care oricine o putea cumpăra cu câțiva bănuți, îl irita peste măsură. Drept urmare, Sheng Shaoyou nutrea o ură profundă față de Grupul HS, inițiatorul acestui trend. Deși avusese ocazii de-a lungul anilor, nu stabilise niciodată relații private cu șeful HS, Shen Wenlang.
*Termenul 烂大街 (lan da jie) se traduce literal putrezit pe stradă și este folosit pentru a descrie ceva devenit prea comun, banal sau ieftinit până în punctul în care și-a pierdut valoarea sau unicitatea.
Dar lucrurile stăteau altfel acum. Bătălia pentru succesiunea din Shengfang Biotech se încheiase, iar oricât de mult râvneau cei peste zece copii nelegitimi la poziția lui, realitatea era de necontestat: Sheng Shaoyou era deținătorul majoritar și conducătorul Shengfang Biotech.
Sheng Shaoyou era ambițios și ascuțit, un bărbat aflat în floarea vârstei, cu dorința de a cuceri. După o analiză atentă, își puse temporar deoparte repulsia personală și, prin intermediari comuni, aranjă o cină cu Shen Wenlang, șeful Grupului HS, pentru a explora posibilitatea unei colaborări între companii.
Însă, spre surprinderea lui, Shen Wenlang avu îndrăzneala să se lase greu de convins. Pretinzând un program încărcat, sugeră ca Sheng Shaoyou să vină la biroul său după cină.
Intermediarul, vizibil jenat, îi transmise stângaci răspunsul lui Shen Wenlang. Îl criticase chiar și în fața lui Sheng Shaoyou:
- L-am certat și eu. Să se dea așa mare... e cam prea mult. Totuși, nevrând să-l supere cu adevărat pe Shen Wenlang, adăugă repede:
- Dar, să fim corecți, nu cred că se dă important intenționat. Chiar e foarte ocupat în ultima vreme.
În sinea lui, Sheng Shaoyou ar fi vrut nimic mai mult decât să-l jupoaie de viu pe Shen Wenlang, dar la exterior rămase impecabil de amabil, zâmbind:
- Cu HS dezvoltându-se atât de rapid, e normal ca președintele Shen să fie ocupat. A deschide noi teritorii nu e deloc ușor... înțeleg perfect. Îi mulțumi chiar și prietenului pentru introducere și adăugă cu generozitate:
- Am auzit că urmează să deschizi un nou local. Când stabilești data, nu uita să mă anunți.
Acest prieten administra câteva dintre cele mai exclusiviste cluburi de divertisment din Jiangsu și Shanghai, iar Sheng Shaoyou era cunoscut pentru generozitatea sa. Auzind asta, prietenul răspunse imediat:
- Desigur, desigur.
Chiar înainte să închidă apelul, prietenul îi aminti brusc lui Sheng Shaoyou:
- Temperamentul lui Shen Wenlang e puțin ciudat... chiar nu suportă Omega. Dacă vrei să discuți o colaborare cu el, ai grijă să nu aduci niciun Omega cu tine...
Sheng Shaoyou, deși renumit pentru farmecul său, era departe de a fi vulgar. Influențat de un prieten care conducea un club de divertisment, ajunsese să creadă că fiecare afacere în lume trebuie încheiată cu vin și plăceri. Totuși, nu luă avertismentul în tragic, ci apreciă sfatul.
- E un pont de neprețuit. Mulțumesc pentru atenționare, frate.
Acest prieten avea o relație apropiată cu Shen Wenlang, dar când Sheng Shaoyou ajunse în sfârșit la biroul acestuia, nu putu să nu se îndoiască de acuratețea informației.
La ușă îl aștepta un bărbat înalt și slab, un Beta. Scoase o carte de vizită din buzunarul sacoului și i-o întinse lui Sheng Shaoyou cu ambele mâini. Sheng Shaoyou nu întinse mâna să o ia; îi aruncă doar o privire fugitivă și spuse:
- Încântat de cunoștință; către Gao Tu, secretarul și mâna dreaptă a lui Shen Wenlang.
Urmându-l îndeaproape, Chen Pinming făcu un pas în față, acceptând cartea de vizită în numele lui Sheng Shaoyou. Îi întinse apoi propria carte și schimbă câteva politețuri:
- Lucrați peste program la ora asta, secretar Gao? E într-adevăr lăudabil.
Gao Tu părea serios și modest, dar oricine putea fi mâna dreaptă a lui Shen Wenlang nu avea cum să fie un naiv. Luând cartea, zâmbi calm:
- La fel e pentru toată lumea. Și președintele Sheng, și secretarul Chen muncesc din greu.
În birou, Shen Wenlang nu părea atât de copleșit de muncă pe cât pretinsese.
Când ușa se deschise, chiar și Gao Tu, care mergea în față, nu putu să nu încremenească pentru o clipă.
Shen Wenlang își ținea noul secretar, un tânăr pe nume Hua, strâns lângă el în timp ce vorbeau. Cei doi stăteau într-o postură intimă, apropierea lor fiind ambiguă, deși expresia lui Shen Wenlang rămânea rece.
Secretarul Hua era un Omega. Faptul că era ținut de superiorul său... un Alpha de elită... era vizibil apăsător pentru el. Își sprijinea mâinile de pieptul lui Shen Wenlang, încercând clar să-l respingă, dar cămașa îi fusese deja smulsă din pantaloni, iar gulerul descheiat îi lăsa la vedere pieptul alb și agitat.
Un Alpha ținând un Omega, cu ochii Omega-ului ușor înroșiți și respirația neregulată... orice adult putea ghici imediat ce se întâmpla.
Sheng Shaoyou era și el Alpha, iar din poziția sa, Shen Wenlang, care părea dornic să flirteze cu subordonatul său Omega chiar acolo, în birou, nu arăta deloc ca cineva care disprețuia Omega.
Shen Wenlang și secretarul Hua erau atât de absorbiți de schimbul lor, încât nu observară sosirea vizitatorilor. Sheng Shaoyou stătea la câțiva metri de ușă, cu mâinile în buzunare, urmărind scena cu un amuzament rece.
Deodată, secretarul Hua începu să se zbată, vocea tremurându-i:
- Președinte Shen, vă rog, nu. Shen Wenlang doar schiță un zâmbet batjocoritor, apăsând cu fermitate pe ceafa lui și trăgându-l mai aproape. Distanța dintre buzele lor se micșoră brusc.
Gâtul lui Gao Tu se simți ca și cum ar fi fost înțepat de un os de pește... ascuțit și insuportabil. Incapabil să mai suporte, tuși zgomotos și intenționat, pentru a-și avertiza șeful să se oprească și să nu-i ofere invitatului un spectacol gratuit de palat de primăvară*.
*Termenul 春宫 (chun gong)se traduce literal palatul de primăvară și este folosit ca eufemism pentru conținut erotic sau pornografic, mai ales în literatura și arta dinastiei Tang și Song.
La auzul tusei, Shen Wenlang privi spre ușă. Expresia sa autoritară se mai domoli puțin, fiind înlocuită de un zâmbet vag, nesincer, în timp ce saluta:
- Președinte Sheng, ați venit. Vă rog, luați loc.
Totuși, mâna ce-i strângea încheietura celuilalt nu se slăbi deloc.
Bietul Omega, cu încheietura prinsă, nu împărtășea lipsa de rușine a lui Shen Wenlang. Văzând grupul de la ușă, era evident îngrozit. În panică, își smulse încheietura din strânsoarea șefului și își aranjă în grabă hainele răvășite. Abia după aceea îndrăzni să ridice privirea.
Ochii îi erau umezi, încadrați de gene dese ca penele unui corb. Buzele îi erau ca niște petale delicate, iar pielea îi era de o paloare șocantă...
Inima lui Sheng Shaoyou tresări puternic, iar cuvintele îi scăpară de pe buze înainte să poată gândi.
- Tu ești?
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Dorința
Capitolul 2 – Nu spusese că nu-i plac Omega?
Sheng Shaoyou îl mai întâlnise pe acest Omega... doar că nu cu mult timp în urmă.
La acea vreme, starea lui Sheng Fang se deteriorase dincolo de orice salvare. Era internat în cel mai bun spital privat din Jiangsu și Shanghai, supraviețuind doar cu ajutorul unor proteine imunitare extrem de costisitoare. În ziua aceea, spitalul emisese încă un nou buletin de stare critică.
Sheng Fang putea fi considerat o figură legendară. Pornise dintr-un mediu modest, dar reușise să atingă succesul la o vârstă fragedă. În tinerețe fusese un playboy notoriu, cu nenumărați bărbați și femei împărțindu-i patul de-a lungul anilor, lăsând în urmă peste o duzină de copii nelegitimi.
Mama lui Sheng Shaoyou murise pe când el era încă în gimnaziu.
Sheng Fang se simțea vinovat față de soția sa decedată. Pe patul de moarte, aceasta îl forțase să-i promită că nu se va recăsători niciodată. El acceptase și își ținuse promisiunea, rămânând singur pentru tot restul vieții.
În carieră, Sheng Fang fusese un om ambițios, autodidact, cu o viziune strategică amplă. În dragoste, fusese un seducător fermecător, înconjurat de nenumărate amante apropiate, dar respectase ultima dorință a soției și nu-și mai luase altă parteneră oficială.
Sentimentele lui Sheng Shaoyou față de tatăl său erau complicate.
În ultima vreme, frecvența buletinelor de stare critică emise de spital crescuse vizibil. Oricând se întâmpla, Sheng Shaoyou lăsa totul baltă și se grăbea să ajungă acolo.
Ziua aceea nu făcea excepție.
De departe, văzu o mulțime adunată la intrarea în salonul lui Sheng Fang.
Ceilalți frați și surori stăteau la ușă plângând, fiecare mai jalnic decât celălalt, etalând o artă actoricească demnă de debut.
Sheng Shaoyou rămase impasibil în colțul coridorului, numărând rece câți frați și surori erau prezenți. Își spuse în sinea lui: câți copii ar trebui să faci pe an ca să strângi o asemenea armată de urmași nelegitimi?
Tatăl său fusese cu adevărat un armăsar, risipindu-și sămânța fără discernământ. O viață întreagă de desfrâu dusese la o concluzie ironică... acum murea de cancer la glandele de feromoni.
Probabil pentru că marcă prea mulți Omega și îi trădase pe tot atâția.
O răsplată pe măsură.
Cel mai gălăgios dintre toți era Sheng Shaoqing, cu doar doi ani mai mic decât Sheng Shaoyou. Cu ochii roșii, stătea în aglomerația coridorului, strigând:
- Unde e Sheng Shaoyou? De fiecare dată când tata e în stare critică, tipul ăsta e cel mai nepăsător! Că nu varsă nicio lacrimă mai treacă-meargă, dar acum nici măcar nu se obosește să apară? Crede că doar pentru că a pus mâna pe companie poate să ignore dacă tata trăiește sau moare!?
Înțepătura acelor cuvinte dură doar o clipă, înainte ca o indiferență mai profundă să o înece. Sheng Shaoyou își încrucișă brațele, stând tăcut la marginea mulțimii, cu aceeași repulsie cu care cineva ar găsi o muscă pe fundul supei după ce a terminat-o de mâncat.
Și mai rău era că musca aceea împărțea jumătate din sângele lui.
Chen Pinming observă că tânărul său șef se oprise. Fără un cuvânt, chemă în liniște un medic să întrebe despre starea lui Sheng Fang.
- Mai devreme, starea președintelui era foarte critică, dar acum toți parametrii vitali s-au stabilizat. Domnule Sheng, puteți fi liniștit.
La auzul acestor cuvinte, Sheng Shaoyou se întoarse și plecă.
Suită VIP din He Ci era situată la ultimul etaj al clădirii pentru pacienți internați, dar Sheng Shaoyou nu se îndreptă spre lift. În schimb, alese scările, mișcându-se ca o umbră apăsată de melancolie, coborând în tăcere etaj după etaj prin spital. Chen Pinming îl urma îndeaproape, fără să îndrăznească să spună ceva.
Când ajunse la etajul al treilea, Sheng Shaoyou se opri din nou. Expresia sa impasibilă se îmblânzi ușor, părând să capete o umbră de tristețe.
Chen Pinming îi urmă privirea și își ținu respirația. Etajul al treilea adăpostea secția de pediatrie. Pereții coridorului erau vopsiți în roz și decorați cu animale desenate, precum girafe și zebre.
Privirea lui Sheng Shaoyou rămase agățată de picturile murale, analizându-le una câte una.
- Am fost internat aici; spuse el.
Chen Pinming nu știa ce să răspundă, așa că păstră tăcerea, ascultându-l liniștit.
- Tata abia își începuse afacerea atunci și era copleșit de muncă. Dar când a aflat că sunt suficient de bolnav încât să fiu internat, a lăsat totul... a plecat de la ședință la jumătate... și a venit în fugă la mine... Sheng Shaoyou continua să privească picturile copilărești de pe pereți, chipul său rămânând lipsit de expresie.
Dar Chen Pinming simțea că arăta mult mai îndurerat decât acei frați și surori care urlau și plângeau ca niște bocitoare.
- Pe atunci, mama încă lucra la o altă companie ca să ajute la întreținerea familiei. Ziua nu putea sta nimeni cu mine la spital, dar seara veneau amândoi părinții. Ca și copil, nu înțelegeam; mi se părea că spitalul e ca o închisoare și făceam mereu crize, spunând că vreau să ies la joacă. Noaptea, tata mă scotea pe furiș în brațe. Asistentele de tura de noapte erau stricte, așa că nu îndrăzneam să coborâm... ne plimbam doar prin coridoare. Muralurile de atunci nu erau atât de vii și detaliate ca acum; erau desenate cu creioane colorate de copiii internați. Tata se uita la fiecare desen și inventa povești despre ele pentru mine, una după alta, până adormeam... Sheng Shaoyou întinse mâna să atingă picturile viu colorate de pe perete și zâmbi ușor.
- Nu mult după ce am fost externat, proiectul la care lucra de ani buni a reușit în sfârșit. El și compania lui au devenit celebri peste noapte în Jiangsu și Shanghai. Din acel moment, am avut mereu impresia că mama și cu mine nu l-am mai avut niciodată pe deplin pentru noi...
Cei mai mulți oameni din lume au o aparență caldă dar inimi reci, mereu dornici să-și etaleze faptele mici de bunătate de zece ori mai mult. Dar oameni precum Sheng Shaoyou, care poartă o mască rece dar o inimă caldă, sfârșesc mereu prin a suferi în chestiuni de sentimente și de viață lumească.
Un junghi de tristețe îl străpunse pe Chen Pinming.
Ca secretar al lui Sheng Shaoyou, el știa mai bine decât oricine cât de mult muncea șeful său pentru a proteja brevetele și moștenirea lui Sheng Fang.
La suprafață, copiii familiei Sheng duceau toți vieți strălucitoare, admirați oriunde mergeau.
Sheng Fang își tratase toți copiii bine, lăsând fiecăruia un fond de încredere substanțial.
Din punct de vedere material, toți erau suficient de bogați încât să trăiască în desfătare și indolență până la sfârșitul vieții.
Dar doar Sheng Shaoyou era nevoit să muncească zi și noapte, să extindă imperiul familiei, purtând greutăți pe care frații și surorile sale nici nu și le-ar fi putut imagina.
Era deopotrivă noul stăpân al Shengfang Corporation și noul său sclav.
Toți ceilalți moșteniseră gloria familiei, bucurându-se de strălucirea ei. Fiecare avea privilegiul de a alege dacă să muncească din greu sau să trăiască în nepăsare.
Doar Sheng Shaouyou nu a avut de ales. Era destinat să suporte povara.
Sheng Shaouyou a fost hotărât și decisiv, cu o rezistență extraordinară. A muncit din greu și a realizat mai mult decât oricine altcineva. Totuși, pentru că nu a plâns în fața altora, frații săi care au jelit teatral în fața salonului tatălui lor s-au poziționat pe o poziție morală superioară, condamnându-l și ghiontindu-l în spate.
Chen Pinming simțea indignare în locul lui. Știa că Sheng Shaoyou nu era atât de indiferent pe cât părea, dar nu găsea cuvintele pentru a-și alina tânărul șef, cu chip rece și aparent imperturbabil. Tot ce putea face era să-l însoțească în tăcere, pe măsură ce înaintau încet prin coridor.
Când ajunseră la o colț, o siluetă ieși deodată în fugă. Înainte ca Chen Pinming să o oprească, un Omega se izbi direct de Sheng Shaoyou.
Impactul fu atât de puternic încât pieptul lui Sheng Shaoyou se resimți, dar nici măcar nu observă când unul dintre butonii de la manșetă îi căzu.
- Î-îmi pare rău... bâigui Omega-ul. Plânsese... ochii și nasul îi erau roșii, iar expresia lui trăda o durere covârșitoare. Acea durere era atât de puternică încât ochii lui înguşti nu o mai puteau ascunde. Lacrimi limpezi îi curgeau pe obrajii palizi în timp ce strângea telefonul într-o mână, vorbind în el:
- O să găsesc eu o soluție să fac rost de bani...
Sheng Shaoyou avu senzația că acele lacrimi i se scurseseră direct pe inimă, stârnind o mâncărime amară, ca o înțepătură într-un loc uscat și crăpat.
Încă din copilărie fusese învățat de părinți să fie puternic, să fie curajos.
Era genul de om care nu ar fi vărsat o lacrimă nici dacă și-ar fi rupt o coastă.
Putuse îndura aproape orice. Dar, în adâncul său, îi invidia pe cei care puteau pur și simplu să plângă atunci când erau triști.
Mai mult decât atât, acest Omega plângea atât de frumos.
Acum, după câteva zile, în biroul lui Shen Wenlang, Sheng Shaoyou îl recunoscu imediat. Acest secretar cu ochii roșii și lacrimi de umilință era același Omega care se lovise de el la spital.
Interesul vădit al lui Sheng Shaoyou pentru Omega făcu ca expresia lui Shen Wenlang să se întunece. Deși nu putea să-i facă nimic lui Sheng Shaoyou, își revărsă mânia asupra Omega-ului tremurând, cu un zâmbet batjocoritor:
- Hua Yong, ești chiar priceput. Se pare că erai deja cunoscut cu faimosul nostru Președinte Shaoyou.
Așa deci, te cheamă Hua Yong.
Îți vine bine... un chip pe care până și florile l-ar lăuda.
Shen Wenlang îl descria pe Sheng Shaoyou ca fiind faimos, dar, vorbind, nu-i aruncă nici măcar o privire. Privirea lui rămase fixată pe Hua Yong.
Acest lup ticălos nu semăna deloc cu un lup... mai degrabă cu un șarpe veninos. Vocea lui era otrăvită și rece:
- Dacă erați deja cunoscuți, de ce nu ai spus nimic? Plănuiai ceva pe la spatele meu, hmm?
Hua Yong părea foarte speriat de el, negând repede cu o voce slabă:
- P-președinte Shen, nu-l cunosc pe acest domn.
Să-și vadă sentimentele calde întâmpinate cu o asemenea răceală îi provocă lui Sheng Shaoyou o undă de dezamăgire. Micul Omega era cu adevărat nerecunoscător. Înțepătura respingerii îl trezi brusc din reveria tandră și unilaterală în care se afundase. Cu un zâmbet nepăsător, spuse:
- Nu se poate spune că ne cunoaștem. Ne-am intersectat doar o clipă la He Ci. Probabil că Hua Yong nici nu m-a observat... m-a izbit din greșeală la o colț de coridor.
De îndată ce Sheng Shaoyou spuse asta, Hua Yong își aminti. Ochii i se luminara ușor.
- Deci tu erai! Dar, observând privirea tot mai rece a lui Shen Wenlang, nu îndrăzni să pară prea bucuros. În schimb, spuse:
- Abia acum mi-am amintit. Apoi îi zâmbi ușor lui Sheng Shaoyou și adăugă:
- În ziua aceea, îmi pare cu adevărat rău.
Înainte ca Sheng Shaoyou să poată răspunde, acel lup nesuferit, Shen Wenlang, interveni din nou.
- Așa, da? zise, apucându-l pe Hua Yong de încheietură, apoi îi dădu o palmă ușoară și indecentă pe șold, împingându-l înainte, făcându-l să se clatine spre Sheng Shaoyou.
- La ce folos doar să spui? Hai, cere-i președintelui Sheng scuze cum se cuvine.
Chipul palid al micului Omega se înroși imediat, iar în ochii plini de lacrimi i se citea rușinea, o nuanță roșie adâncindu-se la colțuri.
- Nu e nevoie; spuse Sheng Shaoyou.
- Nu e chiar așa de grav.
Dar Hua Yong nu îndrăzni să-și încalce superiorul. Ascultător, păși înainte, cu buzele strâns lipite. La fel ca Gao Tu mai devreme, scoase din buzunar o carte de vizită și i-o întinse lui Sheng Shaoyou cu ambele mâini.
- Bună ziua, Președinte Sheng. Eu sunt Hua Yong... Hua, ca în flori, și Yong, ca în odă*.
*Potrivit textului original, caracterul 咏 (Yong) înseamnă literalmente a cânta sau a recita poezie în chineză, accentuând expresia vocală... adesea ritmată sau melodică.
Totuși, este asociat și cu poezia și lauda lirică, ceea ce se apropie de ideea de odă.
Pe scurt; odă este o traducere mai elegantă decât cântec.
Sheng Shaoyou încuviință politicos și răspunse:
- Încântat de cunoștință. Totuși, ignoră complet mâinile palide și delicate ale lui Hua Yong care îi întindeau cartea. Cu mâinile în buzunar, se apropie de Shen Wenlang, îi întinse mâna dreaptă celui așezat în fotoliul său și glumi:
- Cum să fiu eu considerat faimos? În schimb, Președintele Wenlang, dumneavoastră sunteți atât de ocupat încât e greu să prind o ocazie să vă văd.
Shen Wenlang zâmbi la rândul său, arătând spre scaunul de vizavi.
- Vă rog, luați loc.
Natural, Sheng Shaoyou se făcu comod, alegând o postură relaxată, cu un braț sprijinit lejer pe spătarul scaunului. Cei doi începură să schimbe câteva vorbe banale.
Între timp, Hua Yong stătea stingher într-o parte, ținându-și cartea de vizită, fără să știe cum să se poarte.
Rușine, jenă, panică, neputință... toate aceste emoții complexe îi umpleau chipul frumos ca un nor întunecat.
Văzându-l astfel, Chen Pinming, care îl însoțise pe Sheng Shaoyou, nu putu să-l lase să se zbată mai mult. Întinse mâna să ia cartea de vizită a lui Hua Yong, oferindu-și-o pe a lui în schimb, și îi spuse blând:
- Secretar Hua, o voi păstra eu pentru Președintele Sheng.
Hua Yong murmură un mulțumesc abia auzit, cu vocea înăbușită.
Văzând că Chen Pinming îi acceptase cartea, Gao Tu îi spuse lui Hua Yong:
- Poți să mergi acum acasă. Eu îl voi însoți pe Președintele Shen.
Hua Yong îi aruncă o privire recunoscătoare și părăsi imediat biroul.
Shen Wenlang se afla la mijlocul unei discuții cu Sheng Shaoyou când Gao Tu, acționând din proprie inițiativă, atrase o privire rece din partea lui. Gao Tu rămase alături, prefăcându-se că nu observă.
Sheng și Shen schimbaseră politețuri cel puțin zece minute înainte de a ajunge, în sfârșit, la subiect.
Sheng Shaoyou abia începuse să-și prezinte propunerea de achiziție a Grupului HS, când Shen Wenlang îl întrerupse.
- În societatea agitată de azi, mulți se cred antreprenori, dar își tratează companiile ca pe niște purcei. De cum îi îngrășează puțin, încep să caute cumpărători, nerăbdători să încaseze și să iasă; spuse Shen Wenlang, schimbând brusc tonul.
- Dar HS a fost fondat chiar de mine. L-am crescut ca pe un fiu; sunt profund atașat de el...
Sheng Shaoyou nu avea răbdare pentru asemenea aberații și trecu direct la subiect:
- 30 de miliarde. Zâmbi.
- Președinte Wenlang, eu sunt un om direct.
Shen Wenlang rămase uimit pentru o clipă, clar surprins de franchețea lui Sheng Shaoyou.
Era, fără îndoială, o ofertă tentantă, dar Shen Wenlang clătină totuși din cap.
- Nimeni nu și-ar vinde fiul doar pentru că prețul e mare.
- 35 de miliarde; spuse Sheng Shaoyou, abia reușind să-și ascundă dezgustul față de aerul viclean al lui Shen Wenlang. Totuși, juca bine jocul, arcuindu-și buzele într-un zâmbet calculat.
- Mulți spun că nu și-ar vinde fiii, dar adevărul nu e că nu vor... ci că cumpărătorul nu e suficient de sincer și nici oferta nu e destul de mare.
- Președinte Sheng, oferta dumneavoastră e într-adevăr foarte sinceră și mă simt flatat de interesul arătat; răspunse Shen Wenlang. Ridicându-se din scaun, îi reumplu personal ceaiul lui Sheng Shaoyou. Privirea acestuia rămase pe ceaiul limpede de Phoenix Dancong din ceașcă, dar urechile îi surprinseră refuzul ferm:
- Din păcate, nu duc lipsă de bani. Îmi pare rău că trebuie să vă dezamăgesc, Președinte Shaoyou.
Sheng Shaoyou se așteptase ca Shen Wenlang să refuze, dar nu crezuse că o va face atât de categoric, chiar și în fața unei oferte atât de generoase. Totuși, nu se descurajă. Înăbușindu-și dorința de a-l apuca de păr și de a-i trânti capul de perete, își păstră cumpătul și glumi cu un zâmbet:
- Nici 35 de miliarde nu vă clintesc. Se pare că zvonurile aveau dreptate... averea și resursele președintelui Wenlang sunt cu adevărat de nepătruns...
- Oricât de nepătrunse ar fi, tot nu se pot compara cu buzunarele adânci ale Shengfang Biotech; replică Shen Wenlang cu un zâmbet abia schițat.
- Să arunci 35 de miliarde într-o clipă... Președintele Shaoyou este cu adevărat generos... -
Cei doi schimbau politețuri de afaceri, iar Chen Pinming, care stătuse tăcut până atunci, găsi momentul potrivit pentru a propune:
- De vreme ce vă admirați reciproc atât de mult, există de fapt o altă posibilitate. Grupul HS ar putea colabora în profunzime cu Shengfang Biotech pentru a împărți împreună rezultatele brevetate ale foarfecelor genetice. Astfel, unu plus unu ar putea aduce beneficii mai mari decât doi...
Această sugestie, ce părea spontană și relaxată, era de fapt al doilea plan pregătit dinainte de Sheng Shaoyou.
Dacă achiziția nu era posibilă, atunci pivotau spre un parteneriat strategic aprofundat. Odată ce colaborarea ar fi început, nu era decât o chestiune de timp până ce Shengfang Biotech ar fi înțeles și stăpânit complet aplicațiile practice ale tehnologiei.
Dacă omul acesta pe nume Shen refuza să vândă acum, odată prins în capcană, mai târziu, uită de 35 de miliarde... nici măcar 315 yuani nu i-ar mai fi oferiți.
La naiba!
Sheng Shaoyou își păstră expresia calmă, privindu-l pe Shen Wenlang și lăudând:
- E o idee bună. Frate Wenlang, am simțit o legătură cu tine de la prima vedere. Ar fi și mai bine dacă ne-am uni forțele.
Shen Wenlang încuviință ușor. Chen Pinming crezu că-l convinsese, dar Shen Wenlang rămase la fel de inflexibil ca înainte.
- Într-adevăr, între mine și fratele Shaoyou există acea legătură instantanee și sunt sigur că vom fi prieteni buni. Totuși, în ceea ce privește cooperarea... mai bine să o lăsăm baltă.
Atmosfera deveni stânjenitoare, iar camera se răci brusc.
Zâmbetul lui Sheng Shaoyou se stinse când întrebă, cu un ton relaxat, dar cu o nuanță de acuzație:
- Care-i problema? Grupul HS privește de sus pe Shengfangul nostru?
- Cum aș putea? Shen Wenlang își păstră manierele politicoase, dar cuvintele îi rămâneau tăioase.
- Totuși, dacă nu mă înșel, brevetul pentru invenția foarfecelor voastre genetice e pe cale să expire. Zâmbi într-un mod enervant de trufaș.
- Pe de altă parte, brevetul nostru pentru tehnologia de aplicare mai are încă decenii bune. Să fim clari, chiar și între frați... de ce aș alege să colaborez cu Shengfang în acest moment?
Într-adevăr, Shen Wenlang nu avea niciun motiv să acționeze prematur. Nu trebuia decât să aștepte cinci ani. Odată expirat brevetul de protecție al Shengfang, Grupul HS ar fi putut folosi tehnologia foarfecelor genetice gratuit.
Ticălosul acesta, care își hărțuia sexual subordonații în birou, avea totuși o minte ascuțită. Cu o singură remarcă*, a nimerit exact în punctul nevralgic al lui Sheng Shaoyou.
*În acest context, expresia 一语中的地戳中了盛少游的死穴 se traduce ca cu o singură remarcă , a lovit direct în călcâiul lui Ahile al lui Sheng Shaoyou.
Ea sugerează că persoana a făcut o observație extrem de precisă, care a expus o slăbiciune majoră sau o vulnerabilitate critică. Accentul cade pe eficiența și acuratețea replicii.
Conversația se încheie, în cele din urmă, pe o notă amară. Shen Wenlang îi ceru secretarului său, Gao Tu, să-i conducă pe oaspeți afară.
Sheng Shaoyou coborî scările cu o expresie rece. De îndată ce ieși din lift, zări pe cineva stând la intrare, vorbind la telefon cu spatele întors. Persoana purta o cămașă deschisă la culoare. Vântul nopții bătea cu putere, ca o tușă de maestru, conturând talia suplă a tânărului. Țesătura subțire i se lipea de spate, dezvăluind omoplați ascuțiți și frumoși. Liniile scapulelor erau atât de pronunțate încât păreau aproape feroce în frumusețea lor. Părul său castaniu se mișca ușor în adiere, căzând moale și lăsând să se vadă o frântură din ceafa sa elegantă.
Inima lui Sheng Shaoyou tresări inexplicabil.
Stând în bătaia vântului, răscolindu-i inima și plămânii*, cine putea fi altcineva decât Hua Yong?
*Termenul 心肺 (xinfei) se traduce literal prin inimă și plămâni , dar e folosit metaforic pentru a descrie reacții emoționale sau fizice profunde. Sugerează o trăire intensă, capabilă să zdruncine ființa până în miez.
- ...O să găsesc o cale să acopăr cheltuielile de operație. Mulțumesc că ați făcut o excepție... După ce închise apelul, Hua Yong își încrucișă brațele și se rezemă de perete, pierdut în gânduri.
Nu era îmbrăcat suficient de gros și părea cam înfrigurat, chipul gol, de parcă ar fi fost copleșit de griji. Abia când Sheng Shaoyou, cu o expresie deloc prietenoasă, se apropie de el, se trezi din visare. Imediat se îndreptă și îl salută.
Sheng Shaoyou își trase privirea înapoi, păstrând o expresie indiferentă, trecând pe lângă Hua Yong în drumul său spre ieșire. Totuși, din colțul ochiului îi surprinse ochii obosiți, umezi de lacrimi, și mirosul discret de flori ce plutea în jurul lui.
Tsk, de ce plânge atât de mult acest Omega cu parfum de orhidee? Îi dau lacrimile imediat. Chiar dacă e Omega, tot bărbat e, nu? Cum să aibă talia atât de subțire? Cu un singur braț l-aș putea cuprinde cu totul...
Sheng Shaoyou îl măsură în tăcere pe Hua Yong, dar prefăcu că privește drept înainte, menținând o expresie rece, în timp ce trecea pe lângă el și părăsea clădirea.
Încă o dată ignorat voit, Hua Yong rămase nemișcat, uimit.
Chen Pinming se grăbi să-și ajungă șeful din urmă, alergând să-i deschidă portiera. Sheng Shaoyou mergea atât de repede încât Chen Pinming cu greu ținea pasul, fără să mai aibă ocazia să-l salveze pe bietul Omega din situația sa.
Hua Yong rămase neputincios în bătaia vântului, privind în gol cum cei doi urcau în mașină.
- Ah, ce ranchiunos... adorabil!
...
- De ce n-a plecat încă secretarul Hua acasă? întrebă Gao Tu.
Mergând în urma tuturor, abia atunci îl observase pe Hua Yong stând năuc în vânt.
Hua Yong, care privea absent după mașina lui Sheng Shaoyou, tresări și se întoarse să explice:
- Am primit un apel. Chipul său frumos se lumină cu recunoștință, zâmbind.
- Mulțumesc pentru mai devreme, Secretar Gao.
- Cu plăcere; răspunse Gao Tu. După o scurtă pauză, adăugă:
- O să încerc să aranjez să stai departe de Președintele Shen pe viitor.
Hua Yong rămase pentru o clipă surprins.
- Mulțumesc.
- Nu-i nevoie.
Gao Tu nu era chiar altruist... așa-zisa lui salvare era mai mult un act de falsă bunăvoință.
Aruncă o privire spre cerul tot mai întunecat, apoi către chipul lui Hua Yong, delicat și fin ca petalele unei flori. Neputând rezista, întrebă:
- Unde locuiești?
Hua Yong încremeni din nou.
Temându-se ca Hua Yong să nu înțeleagă greșit, Gao Tu explică imediat:
- Probabil nu știi, pentru că nu ești încă angajat oficial, dar angajații care lucrează după ora nouă seara pot deconta taxiul pe firmă. Regretă aproape instantaneu... nu ar fi trebuit să lase un impuls de simpatie să-l facă să se bage. Dar cum vorbele îi scăpaseră deja, nu-i mai rămânea decât să continue, rigid:
- Dacă e în drum, putem împărți un taxi și te las eu primul.
Tânărul și frumosul Omega îl privi tăcut câteva secunde.
Abia atunci Gao Tu realiză cât de înalt era de fapt Hua Yong. Când stătea drept, chiar și Gao Tu, care avea 1,80 m desculț, trebuia să ridice privirea spre el.
Gao Tu simți inexplicabil o furnicătură ușoară în ceafa capului.
Exact când credea că urma să fie refuzat, perechea aceea de ochi deosebit de frumoși se arcuiră ușor. Hua Yong îi spuse degajat o adresă și adăugă:
- Atunci, îți mulțumesc, Secretar Gao.
Contrar așteptărilor lui Gao Tu, Hua Yong locuia foarte aproape de sediul companiei.
Zona din jurul sediului Grupului HS era teren de lux... cu prețuri exorbitante. În general, noii angajați își luau apartamente ieftine la periferia Jiang Hu.
*Împreună, 江沪 desemnează de obicei zona geografică și culturală ce cuprinde provincia Jiangsu și orașul Shanghai, aceste două regiuni sunt strâns legate din punct de vedere economic, istoric și cultural.
Termenul 江沪 (Jiāng Hù) este diferit de 江湖 (Jianghu), care se referă la lumea artelor marțiale sau la un tărâm al libertății și haosului adesea descris în poveștile wuxia.
În capitolele traduse ulterior, voi folosi uneori Jiang Hu (江沪) în loc de Jiangsu și Shanghai, așa că te rog să păstrezi această distincție și să nu asociezi Jiang Hu 江沪 (care se referă la Jiangsu și Shanghai) cu termenul 江湖 Jianghu (care se referă la lumea artelor marțiale).*
Fără să vrea, Gao Tu auzise o parte din conversația telefonică a lui Hua Yong de mai devreme.
Se părea că Hua Yong încerca să strângă bani pentru cheltuieli de operație, iar din asta Gao Tu deduse că situația lui financiară nu era prea bună. Adăugând și mențiunea anterioară a lui Sheng Shaoyou, care spusese că îl văzuse pe Hua Yong la spitalul He Ci, Gao Tu bănuia că acesta avea și un membru al familiei internat acolo.
Crescut el însuși într-un cartier sărac, cu o soră mai mică firavă și bolnăvicioasă, Gao Tu cunoștea prea bine costurile astronomice corespunzătoare faimei Spitalului He Ci de a- învia morții și de a reface oasele.
Nu se putu abține să nu simtă o urmă de compasiune pentru Hua Yong.
Așezat pe scaunul din față al taxiului, Hua Yong era foarte tăcut. Degetele lui subțiri se jucau absent cu un buton de manșetă de origine necunoscută.
Era de o frumusețe incontestabilă, cu trăsături tăioase și marcante. Chiar și Gao Tu... care îl invidia pentru că putea fi ținut în brațe de Shen Wenlang... nu se putu abține să nu deplângă nedreptatea Creatorului atunci când surprindea în lumina difuză a nopții profilul său bine conturat.
Mașina nu apucase să meargă mult când telefonul din buzunarul lui Hua Yong sună. Gao Tu văzu clar numele afișat pe ecran:
- Shen Wenlang.
Un junghi brusc îi străpunse inima.
Nu se putu abține să nu se gândească la ce se întâmplase între Shen Wenlang și Hua Yong în birou. Gao Tu știa că ar trebui să-și închidă ochii și urechile în acel moment, dar nu se putu controla... își ținu respirația, străduindu-se să asculte.
Hua Yong răspunse la apel, iar vocea lui Shen Wenlang se auzi slab și neclar prin receptor.
Gao Tu, încordat și cu urechile ciulite, nu reuși totuși să distingă conversația. Tot ce putu observa era că, deși de obicei tăcut, Shen Wenlang spusese multe, pentru ca în final să primească doar un singur răspuns sec de la Hua Yong:
- Am înțeles.
Părând să observe privirea prea insistentă a lui Gao Tu, Hua Yong ridică ochii spre oglinda retrovizoare. Gao Tu își întoarse imediat privirea, prefăcându-se nepăsător și evitând contactul vizual.
Hua Yong nu se supără de această evitare și chiar îi oferise un zâmbet prietenos.
Dar Gao Tu nu-l mai privi din nou. Ochii lui, întunecați, căzură liniștiți pe reflexia sa din geamul mașinii.
Era propriul său chip cel care i se întorcea înapoi.
Trăsături simple, fără nimic deosebit. Buze subțiri, strâns lipite. Ochii înguști, ascunși în spatele unor banale ochelari cu rame negre. O expresie sobră, dar lipsită de viață. Împreună formau un chip cum puteai vedea oriunde pe stradă... decent, dar fără nicio atracție.
Era ca un tort de supermarket, făcut pe bandă rulantă, ieftin și acceptabil, care pălea instantaneu în comparație cu un desert artizanal de lux.
Într-adevăr, Gao Tu nu se putea compara nici măcar cu a zecea parte din frumusețea lui Hua Yong.
- Dar... nu spusese că nu-i plac Omega?
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Dorința
Capitolul 3 - Domnule Sheng, salvați-mă.
Întreaga echipă de secretare de sub conducerea președintelui Shengfang Biotech a mers ca pe coji de ou în ultimele zile. Nimeni nu îndrăznea să greșească, de teamă să nu fie luat drept exemplu de către noul președinte tânăr, a cărui dispoziție era mai sumbră ca niciodată.
Echipa de cercetare și dezvoltare a tehnologiei de aplicare a foarfecelor genetice trecuse prin nenumărate runde de mustrări din partea lui Sheng Shaoyou în ultimele zile.
Liderul echipei, un bărbat deja în vârstă, părea vizibil mai îmbătrânit după aceste zile pline de tensiune. Știa bine că Sheng Shaoyou era neliniștit, dar și el era la fel de neliniștit.
Cercetarea științifică era o muncă istovitoare. În fiecare an consuma zeci de miliarde, un hău fără fund de investiții, cu rezultate ce păreau mereu prea departe. Oricine ar fi fost îngrijorat.
Deși perioada de protecție a brevetului pentru foarfecile genetice mai avea încă cinci ani, graba lui Sheng Shaoyou nu era deloc o îngrijorare nejustificată.
În rapoartele financiare ale Shengfang Biotech, peste 40% din profiturile anuale proveneau din foarfecile genetice și derivatele de brevet aferente. Dacă nu se obțineau noi progrese tehnologice, odată ce brevetul inițial expira, Shengfang Biotech, ca societate listată la bursă, s-ar fi confruntat cu dificultăți în menținerea veniturilor și în satisfacerea investitorilor.
Astfel, responsabilitatea care apăsa pe umerii echipei de cercetare era uriașă, iar drumul de parcurs încă foarte lung.
De când fusese refuzat de Shen Wenlang, Sheng Shaoyou dăduse un ultimatum: Shengfang Biotech trebuia să cucerească provocările legate de aplicarea foarfecelor genetice în cel mai scurt timp posibil.
El însuși dădea exemplu, venind devreme și plecând târziu în fiecare zi. Cu șeful muncind atât de neobosit, nici angajații nu îndrăzneau să se lase pe tânjală. Fiecare departament din companie părea alimentat cu adrenalină, toți dând tot ce aveau mai bun pentru a atinge obiectivul.
Totuși, unele lucruri nu puteau fi rezolvate doar prin efort.
În acea seară, Sheng Shaoyou, care lucra până târziu, se încruntă în timp ce răsfoia raportul de progres, apăsat de lipsa rezultatelor.
Un prieten incomod de-al său, Li Baiqiao, alesese exact acel moment să-l sune, chemându-l la Royal Tian Di Hui, unul dintre cele mai luxoase și extravagante locuri de distracție din Jiang Hu, unde bogații aruncau cu bani.
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția la copiere.
- Nu vin, spuse sec Sheng Shaoyou, fără niciun chef de socializare ori de pierdere a timpului.
- Nu vii? Atunci să nu dai vina pe mine că nu te-am prevenit... răspunse misterios Li Baiqiao.
- Se zvonește că tânărul șef de la X Holdings ar putea apărea în seara asta. Țin minte că ai tot vrut să intri în contact cu X Holdings, nu-i așa?
X Holdings, cunoscută anterior ca Beichao Holdings, își avea sediul în Țara P. La sfârșitul secolului XX, Beichao se ridicase prin comerțul cu arme și contrabandă, dar mai târziu se transformase într-o companie de științe ale vieții de renume mondial. Nu doar că adusese contribuții majore în domeniile medical și agricol, dar monopoliza și tehnologia de producție a inhibitorilor de feromoni la nivel global.
Subsidiarele sale de investiții, deținute integral, acopereau un spectru vast, de la industrii tradiționale precum hoteluri și imobiliare până la investiții timpurii în platforme de streaming media.
Acum doi ani, Beichao Holdings trecuse printr-o restructurare majoră. Cel aflat la conducere era fiul nelegitim al fostului șef.
Se spunea că noul lider era foarte tânăr. Sub conducerea lui, Beichao Holdings se extinsese și se transformase într-un colos global. Dar era excentric, notoriu pentru discreția sa; în afară de apropiați, nimeni nu știa cum arăta. După ce își consolidase poziția, primul lucru pe care îl făcuse fusese, inexplicabil, să schimbe numele Beichao Holdings în X .
Sub conducerea sa, X Holdings domina acum sectorul global al științelor vieții, obținând profituri uriașe din nenumărate investiții. Până și comerțul cu arme prospera sub supravegherea lui. Compania se afla, fără îndoială, la apogeul puterii sale... cu adevărat de neegalat.
Sediul X Holdings era în Țara P, o națiune unde capitalismul domnea absolut. Acolo, granițele dintre politică și afaceri erau aproape inexistente, colaborările fiind frecvente, cu beneficii reciproce. În Țara P, familia X era o forță de necontestat... cu o avere ce rivaliza cu cea a unei națiuni și cu o influență nemăsurată, de parcă ar fi putut acoperi cerul cu o singură mână.
În cercurile lor sociale, prietenii lingușitori lăudau fără oprire misteriosul nou șef al X Holdings, susținând că numele X simboliza misterul, în perfectă concordanță cu natura enigmatică a conducătorului care nu-și arăta niciodată chipul.
Deși Sheng Shaoyou nu respingea niciodată deschis aceste vorbe menite să păstreze aparențele, în sinea lui îl considera pe noul șef al X Holdings drept un idiot autosuficient.
Tânăr, fiu nelegitim, moștenind avere și putere imense, refuzând să întâlnească străini, cu o personalitate excentrică...
Actualul conducător al X Holdings, întrunind toate elementele unui personaj de bârfă, devenise de mult timp un subiect preferat în cercurile celei de-a doua generații.
Potrivit unor surse, acest fiu nelegitim era lipsit de scrupule și viclean, un geniu de prim rang cu o minte remarcabilă. Se spunea că îi zdrobise fără efort pe ceilalți fii nepricepuți ai fostului lider, câștigându-și locul în vârf. Din păcate, se zvonea că era diform, ceea ce îl făcea extrem de retras și îl împiedica să-și arate chipul în lume.
Sheng Shaoyou disprețuise dintotdeauna odraslele nelegitime care își croiau drum spre putere prin uneltiri. Șobolanii din canal ar trebui să rămână în canal. Chiar dacă o bucată de pește sărat reușește să se răstoarne, tot pește sărat rămâne. Un copil nelegitim, oricât de sus ar urca, va rămâne mereu în umbră... nefiind niciodată demn de luminile rampei.
Totuși, în acel moment, copleșit de grija pentru viitorul Shengfang Biotech, Sheng Shaoyou trebuia să admită că vorbele lui Li Baiqiao îl ispiteau.
După multe ezitări, hotărî în cele din urmă să participe la întâlnire.
Era un om care separa sentimentele personale de afaceri. Atunci când era nevoie, nu s-ar fi dat înapoi să colaboreze nici măcar cu un copil nelegitim... dacă exista profit, chiar și o pisică putea încheia o înțelegere cu un șoarece.
Nu cu mult timp în urmă, purtătorul de cuvânt al X Holdings anunțase că se caută parteneri în Jiang Hu pentru a înființa o fabrică centrală dedicată cercetării și producerii de noi produse pe bază de feromoni.
X Holdings era un lider mondial în diagnostic și tehnologie medicală, dar își păstrase mereu structura tradițională de afacere de familie, fără să se implice profund în colaborări cu exteriorul.
Ca figură principală în sectorul biotehnologic din Jiang Hu, Sheng Shaoyou era hotărât să prindă această rară oportunitate de parteneriat. Era dispus să facă orice.
Orașul Jiang Hu, împodobit cu oțel, beton și sticlă organică, oscila între tăcerea turnurilor de birouri și vacarmul străzilor pline de baruri noaptea. Semăna cu o creatură bizară purtând o mască pe jumătate, seducătoare, dar grotescă. Peisajul amețitor al nopții îi atrăgea cu iscusință pe cei care ziua se zbăteau pentru supraviețuire într-un abis al decadenței ce dura până la ivirea zorilor.
La naiba.
Sheng Shaoyou puse paharul jos, privirea sa indiferentă rătăcind peste bărbații și femeile de pe ringul de dans, regretând că dăduse crezare prostiilor lui Li Baiqiao și își pierduse timpul privind o adunătură de nebuni bând și zbenguindu-se.
Oricine avea un dram de minte își dădea seama că zvonul despre reclusul urât și misterios de la X Holdings care ar fi apărut aici la petrecere era complet neserios.
Prieteniul care îl prezentase anterior lui Sheng Shaoyou pe Shen Wenlang deținea și acțiuni la Tian Di Hui. Când îl zări pe Sheng Shaoyou... care fusese prins în ședințe și muncă suplimentară și nu mai călcase demult prin asemenea locuri... se bucură nespus și îl trase imediat la câteva runde de băutură.
- Hei, dar de ce nu a apărut domnul Știi Tu Cine de la X Holdings? La jumătatea petrecerii, Li Baiqiao, organizatorul întâlnirii, întrebă deodată.
- Care Știi Tu Cine? răspunse Sheng Shaoyou, iritat că își pierduse întreaga seară degeaba.
- Știi tu, tipul care are X Holdings la degetul mic, care stăpânește Țara P ca un zeu, dar care nu-și arată niciodată fața în public! Li Baiqiao ridică sprâncenele și îi aruncă un zâmbet conspirativ.
- Știi tu cine!
- De unde naiba să știu eu de ce n-a venit? Sheng Shaoyou îi dădu mâna de pe umăr la o parte.
- Am treabă. Eu plec.
- Nu pleca! Mai stai puțin!
Cei de față erau prieteni care nu se mai văzuseră de multă vreme. Deși clocotea de frustrare, Sheng Shaoyou le respectă vechile legături și rămase până la ora unu. Văzând că toată lumea băuse pe săturate, se ridică să plece. Un Li Baiqiao amețit de-a binelea îl apucă de braț, refuzând să-l lase să plece. Sheng Shaoyou își smuci brațul fără milă, scuturându-l de parcă ar fi dat jos o bucată de caramele lipicioase.
- Dacă pleci, bine! Dar măcar mai termină un pahar de whiskey înainte... mormăi Li Baiqiao, amețit, trântindu-se pe canapea cu picioarele larg desfăcute. Frumosul Omega așezat pe genunchii lui îi încolăci imediat brațele pe după gât, cerându-i un sărut. În timp ce Li Baiqiao gusta din buzele Omega-ului, mâna i se plimbă cu dexteritate pe coapsa altui Omega din apropiere.
Lângă Sheng Shaoyou ședeau, de asemenea, câteva Omege tinere și frumoase, însă el întotdeauna disprețuise lucrurile necurate, așa că niciuna nu îndrăznea să-l atingă fără permisiunea lui. Toate păstrau, cu bun simț, o distanță de cel puțin jumătate de metru.
Sheng Shaoyou luă paharul de pe masă și îl bău dintr-o suflare în fața lor. Abia atunci Li Baiqiao îl lăsă, deși nu se putu abține să-l tachineze:
- N-ai mai ieșit la distracție de o veșnicie, și tot singur te duci acasă și în seara asta?
Sheng Shaoyou îi răspunse doar cu un zâmbet abia schițat, de nepătruns, fără să spună nimic.
Tipul ăsta, care se desfăta cu doi Omege în brațe, mai avea și tupeul să-și facă griji că Sheng Shaoyou ar putea duce nopți lungi și pustii fără o pernă caldă lângă el?
De când se diferențiase ca Alpha de nivel S, Sheng Shaoyou nu dusese niciodată lipsă de parteneri de pat doriți. Dar nu alegea niciodată pe cineva din locurile de desfrâu, considerându-i nedemni de el.
Infidelitatea tatălui său, devotamentul neclintit al mamei și despărțirea lor tragică îl făcuseră pe Sheng Shaoyou să nu mai creadă în iubire și să disprețuiască fidelitatea.
Cei infideli își împrăștiau sămânța fără socoteală, iar cei credincioși sfârșeau tragic... o realitate veche de când lumea.
Anii treceau, oameni veneau și plecau din viața lui Sheng Shaoyou, dar nimeni nu rămânea cu adevărat. Sentimental, era nemilos. Totuși, nivelul său excepțional de ridicat de feromoni și poziția sa socială de frunte făceau ca numeroase Omege de rang înalt să se arunce de bunăvoie spre el, unul după altul, ca peștii traversând râul.
Când ieși din camera VIP, pe hol era zarvă și aglomerație. Un client Alpha, grosolan și lipsit de maniere, trăgea cu forța un tânăr chelner Omega spre camera lui privată.
Privit din spate, Omega avea o siluetă înaltă și suplă, membre frumos conturate. Strălucirea porțelanată a pielii de pe ceafa palidă sugera că era, cel mai probabil, o frumusețe de prim rang, cu totul nepotrivită lângă Alpha-ul porcin și brutal.
Un asemenea act de constrângere fățișă era rușinos. Sheng Shaoyou se opri.
Omega, îmbrăcat în uniforma de chelner de la Tian Di Hui, părea complet nepregătit pentru avansurile nedorite ale clientului. Frica și panica i se citeau în ochi, agățându-se cu disperare de tocul ușii, refuzând să intre.
- Îmi pare rău, eu doar aduc băuturile; nu însoțesc clienții... repeta, cu voce tremurată, încercând să scape din situație.
Dar Alpha-ul beat, îmbărbătat de alcool, nu dădea doi bani pe refuzuri. Îi înfășură brațul pe după talia subțire, încercând să-l tragă mai aproape, și bolborosi:
- Nu... nu-ți face griji, pentru cineva atât de frumos ca tine, plătesc regește... mult peste prețul pieței... Micuță frumusețe, spune doar cât vrei, hmm? Am destui bani.
- Nu... -
- Nu? Alpha-ul își arcuie buzele într-un rânjet arogant.br />- Nu te mai da atât de pudic! Nu refuza o favoare care ți se oferă de-a gata... Se apropie și mai mult, răsuflarea lui tulbure atingând ceafa Omega-ului. Cu fața lui porcină lipită de urechea fină și delicată, șopti:
- Puișor... trage bine aer în piept. Eu sunt un Alpha de nivel A... Spui «nu» acum... dar curând o să te topești în brațele mele, implorându-mă...
Valul gros de feromoni, eliberat cu intenție de Alpha, îl făcu pe sărmanul Omega să tremure și mai tare. Dar, în ciuda terorii evidente, continua să refuze, stăruind:
- Nu vreau...
Omegele erau fragile, delicate, menite să fie ocrotite și prețuite.
Sheng Shaoyou disprețuise dintotdeauna scursurile care își foloseau glandele de Alpha ca scuză pentru a abuza de Omege. Sprâncenele i se încruntară, pășind hotărât spre ei.
În acel moment, Omega-ului i se ridică privirea. Văzându-l, ochii i se lumină instantaneu, asemenea unui om pe cale să se înece ce apucă ultima coloană de salvare. Cu voce panicată, încărcată de lacrimi, strigă:
- Domnule Sheng, domnule Sheng! Salvați-mă...
Abia atunci Sheng Shaoyou îi văzu chipul.
Pașii i se poticniră o clipă, apoi se grăbi și mai mult... bietul nenorocit nu era altul decât Hua Yong.
În clipa în care Sheng Shaoyou se apropie, Hua Yong se agăță cu disperare de brațul lui. Un parfum proaspăt, liniștitor de feromoni îi pătrunse lui Sheng Shaoyou până în inimă, subtil dar irezistibil, asemenea unei pene ce-i mângâia ceafa, trezind o senzație nedefinită, plină de emoții nerostite.
Privirea imploratoare, umedă și disperată a lui Hua Yong îi străpunse inima lui Sheng Shaoyou ca un fulger irezistibil.
De data aceasta, Sheng Shaoyou nu-l dădu la o parte. În schimb, privirea i se lăsă rece asupra mâinii care încă îl strângea pe Hua Yong de talie.
Alpha-ul porcin, deși client la Tian Di Hui, stătea într-o cameră VIP obișnuită, cu o consumatie minimă de 15.000 de yuani... mult sub nivelul lui Sheng Shaoyou. Observând trăsăturile ascuțite și atrăgătoare ale acestuia, ținuta sa impecabilă și felul în care frumosul chelner Omega i se adresase cu Domnule Sheng , Alpha-ul ezită, neștiind cine era de fapt. Își drese vocea și întrebă cu îndrăzneală:
- Cine naiba ești tu?
- Nimeni.
Lumina se reflecta în ochii negri ai lui Sheng Shaoyou, făcându-i să sclipească. Buzele subțiri, ascunse pe jumătate în umbră, se arcuiau într-o linie rece și dreaptă.
- Dă-i drumul, rosti înghețat.
În mintea Alpha-ului porcin, oricine era cu adevărat puternic ori influent își anunța mereu identitatea. Refuzul lui Sheng Shaoyou de a-și dezvălui cine e îl făcu să-l creadă un oarecare, un impostor care voia să joace rolul eroului și să-i fure prada.
Alpha-ul porcin scrâșni din dinți și strigă furios:
- Nu-i dau drumul! Mâna grasă îi strânse și mai tare talia lui Hua Yong, declarând cu obrăznicie:
- Totul se face după regula cine ajunge primul. Eu am pus ochii pe Omega asta și în seara asta dorm cu el! Îl vrei și tu? Așteaptă-ți rândul după mine! Pune-te la coadă!
Hua Yong se încordă, cuprins de o spaimă și mai mare. Buzele-i fine se strânseră cu tărie, dar, surprinzător, nu plânse.
Însă mica lui dovadă de tărie nu dură mult. Umilit în fața lui Sheng Shaoyou de Alpha-ul porcin, tânărul Omega simți că rușinea era de nesuportat. Ochii i se umeziră treptat, lacrimile strângându-i-se până când erau gata să se reverse.
Sheng Shaoyou găsi asta intrigant. De fiecare dată când se întâlneau, Hua Yong era mereu nedreptățit.
Și acum din nou... ochii roșii, plini de lacrimi ce refuzau să cadă, desenau o imagine de o frumusețe sfâșietoare.
Lui Sheng Shaoyou îi plăcea să-l vadă plângând.
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția la copiere.
Hua Yong se agăță și mai strâns de brațul lui, temându-se că bărbatul ar putea crede vorbele vulgare ale clientului și să-l abandoneze. Vocea i se frânse printre suspine:
- Domnule Sheng, eu doar am adus băuturile. Nu fac... genul ăsta de lucruri...
- Nu faci? Alpha-ul porcin râse batjocoritor, de parcă ar fi auzit cea mai bună glumă.
- Un Omega care lucrează într-un club de noapte pretinzând că nu oferă servicii în plus? Nu te mai da atât de pur. Nu suport pe cei care se comportă ca niște curve, dar mai pozează în neprihăniți...
Nu apucă să-și termine batjocura că expresia i se schimonosi brusc.
Un val feroce de feromoni se revărsă peste el, dominator și apăsător, plin de aroganța și autoritatea unui Alpha aflat în vârful ierarhiei.
Alpha-ul porcin eliberă brusc talia lui Hua Yong și își apucă pieptul. Se zbătea să respire, un fior de teroare urcându-i pe șira spinării și cuprinzându-i ceafa. Oricât încerca să reziste, era în zadar.
Scăpând complet de sub control, se prăbuși jalnic pe podeaua rece de marmură, asemenea unei prăzi neajutorate prinse în colții unui prădător înfuriat.
- A-Alpha de nivel S... Cuvintele îi ieșiră cu greu printre spasme și frică copleșitoare. Orgoliul îl obliga să-și încleșteze dinții și să nu implore milă, dar instinctul îl făcea să se târască la pământ, adoptând o postură de supunere și smerenie în fața superiorului absolut.
Sheng Shaoyou, care tocmai eliberase valul apăsător al feromonilor săi, îl privi de sus, fără nicio urmă de emoție în ochi.
De la distanță, Sheng Shaoyou își dăduse deja seama că acest tip arogant și grosolan era doar un Alpha de nivel A.
Doar un Alpha de nivel A...
Dacă Alpha-ii de rang inferior erau ca peștii morți la reducere din piețele umede, atunci Alpha-ii de nivel A nu erau cu nimic mai buni decât peștii ieftini ținuți în acvariile supermarketurilor. Dar Alpha-ii de nivel S? Ei erau asemenea peștilor ultra-premium vânduți la licitațiile de la miezul nopții din Tsukiji Market... rari, de neegalat și disponibili doar pentru cumpărători cu reputație impecabilă și expertiza necesară pentru a licita pentru astfel de produse exclusive.
*În acest context, 筑地市场 (Tsukiji Market) se referă la faimoasa Piață de Pește Tsukiji din Tokyo, Japonia. Era una dintre cele mai mari și mai cunoscute piețe angro de fructe de mare din lume. Era renumită pentru vânzarea fructelor de mare rare și de calitate superioară prin licitații exclusive, în special pentru licitațiile de ton.
Diferența dintre nivelurile lor era pur și simplu prea mare. Mai degrabă decât suprimare cu feromoni , ar fi fost mai corect să-i spui intimidare cu feromoni .
Spre deosebire de Alpha-ul acum târându-se jalnic pe podea, Sheng Shaoyou nu avea niciun interes să intimideze cei slabi. Dacă tipul acesta nu ar fi încercat mai întâi să agreseze pe cineva, Sheng Shaoyou nici nu s-ar fi obosit să-i predea... o lecție de umilință.
Dar sincer... cum putea fi atât de slab?
Eliberase doar o umbră din feromonii săi și tipul ăsta deja părea că e pe moarte...
Abuzul de forță împotriva celor slabi era plictisitor. Sheng Shaoyou își retrase feromonii, ridicându-și bărbia în timp ce privea Alpha-ul ghemuit pe jos. Cu voce joasă, ordonă:
- Cere-ți scuze.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția la copiere.
Presiunea sufocantă din urmă cu câteva secunde fusese absolut înfricoșătoare. Alpha-ul porcin trebuia să-și adune tot autocontrolul ca să nu se tăvălească pe jos cerșind iertare.
Gâfâind, stătu pe podea și scrâșni din dinți înainte să cedeze cu greu:
- Scuze, frate. Am întrecut măsura...
- Nu mie, îl întrerupse Sheng Shaoyou.
- Lui.
Fața Alpha-ului porcin se strâmbă de și mai mare umilință.
- Vrei să-mi ceri să-mi cer scuze unui gigolo?
- Eu nu sunt... se bâlbâi Hua Yong,
- Eu sunt doar un chelner, nu... nu... Părea că nu poate rosti cuvintele, expresia lui oscilând între jenă extremă și frustrare.
- Nu te vinzi? Atunci de ce ești îmbrăcat așa? Privirea Alpha-ului îi mătură cu dispreț abdomenul.
Uniformele chelnerilor de la Tian Di Hui erau special concepute... nasturii de la talie și abdomen erau mereu mai largi și dezvăluiau o fâșie de piele la cea mai mică mișcare.
Urmărindu-i privirea, ochii lui Sheng Shaoyou căzură pe bucata de abdomen expusă a lui Hua Yong. Era plat și alb, dar, spre deosebire de fragilitatea imaginată, Hua Yong era departe de a fi un tip delicat. Abdomenul îi era acoperit de un strat subțire de mușchi, formând linii frumoase și definite, greu de ignorat.
Privirea libidinoasă a Alpha-ului era prea insultătoare. Expresia indiferentă a lui Sheng Shaoyou se întunecă treptat de enervare, întrebând rece:
- Trebuie să-ți arăt și cum se spune «scuze»?
Alpha-ul, care tocmai primise o lecție umilitoare despre cum să te porți , rămase blocat. Nu îndrăznea să riposteze, dar nici nu voia să-și ceară scuze față de ceea ce credea că e un escort promiscuu. Era doar beat, condus de pofte, vrând să se distreze cu un Omega pe care îl credea ușor... ce era atât de greșit în asta? De ce să-și ceară scuze!?
Alpha-ul își încleștă maxilarul, venele i se umflară pe dosul mâinilor, scrâșnindu-și dinții.
Între timp, prietenii Alpha-ului, care asistaseră de la distanță când acesta pusese mâna pe Hua Yong, ezitară să intervină când Sheng Shaoyou intrase serios în acțiune. Prezența copleșitoare a feromonilor unui Alpha de nivel S îi ținuse blocați în camera lor privată. Abia acum îndrăzneau să scoată capul pe ușă, încercând să medieze verbal.
- Hei, suntem doar aici să ne distrăm! Nu trebuie să o luăm atât de în serios!
- Da, exact. Nu merită atâta tevatură pentru un escort!
Sheng Shaoyou ignoră încercările lor de a aplana conflictul. Cu mâinile în buzunare, atinse ușor cu vârful pantofului umărul Alpha-ului prăbușit pe jos, îndemnându-l.
- Cere-ți scuze, spuse el. Privirea lui disprețuitoare era ca a cuiva care privește un gândac prefăcându-se mort pe podea.
Alpha-ul de nivel A, încă puternic suprimat de resturile feromonilor de nivel S ai lui Sheng Shaoyou, tot încerca să se mai zbată. Înconjurat de atâția prieteni care îl priveau, nu voia să-și piardă și mai mult din prestanță. Scrâșnind din dinți, mima forță deși era vlăguit.
- Cum să-mi cer eu scuze unui gigolo murdar...
La naiba! Să-i ceri lui, un Alpha de nivel A, să-și ceară scuze unui Omega care se arunca în brațele cuiva și se înmuia la primul miros de feromoni? Să viseze!
Își supraestima puterile.
Sprâncenele lui Sheng Shaoyou se încruntară. Mirosul de feromoni care se risipise reveni instantaneu, explodând cu forță. Prezența furioasă, dominatoare a feromonilor de nivel S umplu întregul coridor, făcând ravagii.
...
Sentimentul de a-i fi prinsă viața în mâna altuia se întoarse, ca și cum cineva care nu știe să înoate ar fi fost împins cu forța într-o mare turbulentă și furioasă.
Alpha-ul își apucă pieptul de agonie, fața i se schimonosi de disperare...
- Ajutor... ajutați-mă...
Cineva să-l salveze! La naiba...
Era... era pe cale să se înece...
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Dorința
Capitolul 4 - Sau, vrei să vii acasă cu mine?
Managerul Beta se grăbi spre ei, cu o peliculă fină de transpirație pe frunte.
Tocmai servise băuturi într-o cameră VIP cunoscută, așa că întârziase puțin.
Mirosul de feromoni din coridor era deja atât de intens, încât chiar și pentru un Beta ca el, care nu era deosebit de sensibil la feromoni, genunchii începeau să i se înmoaie. Nu era de mirare că Omegele din salonul pe lângă care trecuse mai devreme erau vizibil agitate...
Eliberarea de feromoni apăsători în public era în general considerată lipsită de etică. Totuși, ca Alpha de nivel S, Sheng Shaoyou putea controla țintele presiunii sale feromonale. În afară de a fi copleșiți de dominația mirosului său, ceilalți nu resimțeau prea mult disconfort.
Văzând că sosise cineva responsabil, Sheng Shaoyou își retrase brusc feromonii apăsători.
Alpha-ul, contorsionat de durere până adineauri, trase aer în piept de parcă ar fi fost salvat, cu fața mânjită de lacrimi și muci. Se strădui să se ridice drept, încă tremurând de frică, și începu să se plângă amar managerului Beta de tot ce îndurase.
Alpha-ul de nivel A fusese într-adevăr umilit groaznic. Dar Sheng Shaoyou nu era doar un super VIP, ci și un oaspete distins al patronului. Managerul Beta nu-și putea permite să-l jignească, așa că nu putu decât să-i ofere o explicație Alpha-ului, cu fața schimonosită de durere:
- Îmi pare rău, a fost o neînțelegere...
- Neînțelegere?! Alpha-ul își recăpătă în sfârșit suflul după câteva accese de tuse. Nu îndrăznea să-l vizeze direct pe Sheng Shaoyou și nici măcar să-l privească. Întorcând capul, miji ochii și mârâi:
- Gazdele voastre sunt chiar sensibile! Dacă nu pot face față la așa ceva, ce mai caută aici? Ce chef stricat!
Generozitatea lui Sheng Shaoyou era binecunoscută în rândul conducerii de la Tian Di Hui. Chiar dacă, de data aceasta, ar fi căutat intenționat scandal, managerul Beta tot n-ar fi îndrăznit să ridice tonul la un client atât de darnic. Se hotărî repede să schimbe subiectul și, prefăcându-se surprins, întrebă:
- Gazdă? Care gazdă?
- El! Alpha-ul arătă furios cu degetul.
Managerul Beta urmă privirea lui și îl zări pe Hua Yong ascuns în spatele lui Sheng Shaoyou.
Îi fulgeră prin minte:
- De ce tocmai el?
Când își începuse tura în seara aceea, managerul Beta observase imediat chipul acela necunoscut, dar răvășitor.
Piele fină și deschisă la culoare, bărbie subțire și ascuțită, trăsături delicate... îmbinate cu o structură osoasă impecabilă și cu parfumul limpede, captivant, floral al feromonilor lui...
Chiar și pentru cineva ca managerul Beta, care își petrecea zilele înconjurat de frumuseți și era notoriu de pretențios, prima vedere a acelui Omega fusese amețitoare pentru o clipă.
Frumușelul ăsta avea și un nume aparte... Hua... ceva?
Așa e. Hua Yong!
- La naiba... înjură din nou clientul Alpha când îl văzu pe managerul Beta rămânând cu ochii holbați la Hua Yong.
- Ce mai stai pe gânduri? Hai, zi-mi cum rezolvi treaba asta!
Cu Sheng Shaoyou nu putea face nimic, dar să tragă la răspundere un chelner part-time în prima lui zi era floare la ureche pentru el.
Cu o mină aspră, se întoarse spre Hua Yong și întrebă:
- Ce s-a întâmplat, exact?
Hua Yong stătea foarte aproape de Sheng Shaoyou, cu fața încă ușor înroșită de efectele izbucnirii de feromoni de mai devreme. Obrajii lui albi purtau o nuanță de roșeață inocentă, dar senzuală, amestecată cu urme de panică persistente.
Strângând de colțul sacoului lui Sheng Shaoyou, Hua Yong povesti întâmplarea cu sinceritate. Cu o voce joasă, sublinie:
- ...I-am tot explicat clientului că sunt responsabil doar cu promovarea băuturilor, dar nu a vrut să asculte... Din fericire, domnul Sheng a intervenit și m-a ajutat...
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Managerul Beta îl privi, complet fără cuvinte.
Dacă Sheng Shaoyou n-ar fi fost de față, datul lui din ochi ar fi atins tavanul.
Deși în anunțul de angajare se trecea vânzare de băuturi, ca Omega care alege să lucreze într-un local de divertisment, n-ar fi trebuit să înțeleagă ce presupune asta?! Să însoțești clienții la mâncat, băut, distracție, sau chiar interacțiuni fizice mai intime... nu fac parte, firesc, din serviciu?!
Altfel, cum s-ar justifica salariul atât de mare?
Ce făceau oamenii de la HR? Cum au putut să nu explice clar? Oare au văzut o față frumoasă și s-au grăbit să-l angajeze? Iar acum aruncau beleaua în cârca celor din linia întâi, ca el!
Portretizat drept un tiran care se năpustește asupra unei frumuseți inocente, clientul Alpha era complet indignat. Pe măsură ce își revenea din suprimarea feromonilor impusă de Sheng Shaoyou, rușinea și umilința serii ardeau și mai tare. Fără unde să-și verse furia, îi arătă managerului Beta și urlă:
- Uită-te la oamenii de sub comanda ta!
- ...Așa îi tratează Tian Di Hui pe clienții săi?! La naiba, e mai rău ca un KTV de margine de drum! Umblu prin localuri de atâta timp și e prima oară când dau peste așa ceva!
- Ne cerem scuze! Cheltuielile dumneavoastră din această seară vor fi acoperite integral de noi...
După ce îl potoli pe Alpha-ul grav ofensat și umilit, managerul Beta se întoarse către Sheng Shaoyou, care fusese atras în toată tevatura, și își ceru scuze cu prisosință.
Apoi, cu un zâmbet mieros, i-l prezentă Alpha-ului de nivel A:
- Acesta este Tânărul Domn Sheng de la Shengfang Biotech. Cu siguranță ați auzit de Shengfang Biotech... e liderul industriei aici, în Jiang Hu, un mare contribuabil, cum puțini sunt...
Încercând deliberat să-i îndulcească pilula Alpha-ului făcut de râs, managerul Beta continuă cu un zâmbet măgulitor:
- Oaspeți distinși ca dumneavoastră și Președintele Sheng sunt figuri proeminente în Jiang Hu. N-are rost să țineți ranchiună pentru o chestiune măruntă. Hai să o lăsăm așa. Peste câteva luni, când veți povesti despre seara asta, dumneavoastră și Președintele Sheng veți râde, zicând că a fost o întâmplare fericită... prieteni legați de o neînțelegere.
Deși și clientul Alpha era un tânăr vlăstar, comparat cu Sheng Shaoyou, aflat în centrul elitei de a doua generație din Jiang Hu, averea familiei lui abia dacă îi asigura traiul bun... nici nu merita menționată.
Observând că expresia Alpha-ului se îmblânzea, managerul Beta, abil negociator, profită imediat și mai adăugă un stimulent:
- Desigur, înțeleg că în seara asta ați avut de suferit. Ca despăgubire, pe lângă anularea notei din camera dumneavoastră privată și a prietenilor, vă ofer și un voucher de credit de 20.000 pentru următoarea vizită la Tian Di Hui. Chiar îmi pare rău pentru incidentul din această seară...
Alpha-ul auzise demult de reputația lui Sheng Shaoyou, dar nu avusese ocazia să-l întâlnească. Își dădea seama că managerul Beta netezea abil lucrurile, așa că decise să se conformeze.
- E-n regulă, e-n regulă... spuse, forțând un zâmbet și întinzându-i mâna lui Sheng Shaoyou, încercând să facă pace.
- Să zicem că a fost o neînțelegere, frate. Vinovatul sunt eu... am băut prea mult...
Sheng Shaoyou ținu în continuare mâinile în buzunare, fără nicio intenție de a da mâna sau de a se împăca. Îl privi pe clientul Alpha cu un chip înghețat, lipsit de expresie.
Managerul Beta simți cum îl ia durerea de cap și se strădui să-și păstreze zâmbetul:
- Domnule Președinte Sheng, vă rog, faceți-mi mie hatârul. Nu complicați situația. Sunteți atât de mărinimos... haideți să nu prelungim...
Sheng Shaoyou îl întrerupse rece:
- Atât de greu e să spui «scuze» unui Omega? Cât de sus te crezi, de fapt?
Alpha-ul, care își înghițise deja orgoliul o dată, simți cum i se lungește iar fața după ce fusese respins. Zâmbetul forțat nu-l mai ținea.
Managerul Beta, diplomat priceput și lingușitor din fire, înțelese repede că Sheng Shaoyou era complet impermeabil la rugăminți și împăciuire. Totodată, observă limpede preferința lui Sheng Shaoyou pentru Hua Yong.
Cine leagă nodul, tot el trebuie să-l dezlege. Managerul Beta, bun la a-i brusca pe cei slabi și a se teme de cei puternici, începu să-i facă lui Hua Yong semne disperate din ochi.
Hua Yong nu voia să intervină în clipa aceea, dar privirile stăruitoare ale managerului nu-i lăsară alegere. În cele din urmă, trase ușor de mâneca lui Sheng Shaoyou și spuse încet:
- Domnule Sheng, haideți să lăsăm așa.
Tonul lui trăda fără echivoc o concesie făcută cu jumătate de măsură.
Sheng Shaoyou se încruntă și îl întrebă:
- Ești sigur?
- Desigur că e sigur. Până la urmă, a fost doar o neînțelegere... sări repede managerul Beta, simțind că poziția lui Sheng Shaoyou s-ar putea înmuia.
Sheng Shaoyou băuse destul în seara aceea și tocmai dăduse pe gât un pahar de vodka tare. Nu era beat, dar era ușor amețit. Trăncăneala excesivă a managerului îi zgâria nervii. Înclinând leneș capul, zise:
- Te-am întrebat pe tine? Pe el îl întreb.
Managerul Beta rămase înlemnit de admonestare, fără replică pentru o clipă și, pe dinăuntru, tot mai ranchiunos pe Hua Yong.
- Ei bine, Hua Yong, spune-mi tu însuți.
Hua Yong ținu capul plecat, umbra genelor căzându-i moale sub ochi, făcându-l să pară și mai vulnerabil. Cu o voce blândă, răspunse:
- Sunt sigur. Lăsați așa.
Abia atunci farsa se încheie.
După ce îi conduse pe cei doi VIP-i, managerul Beta începu imediat să facă socotelile. Cu o mină aspră, îi aruncă o privire tăioasă lui Hua Yong.
- Tu, vino puțin la biroul meu.
Hua Yong răspunse cu un Mm stins, dar privirea îi rămase lipită de silueta lui Sheng Shaoyou, care se îndepărta. Ezită o clipă, apoi îl întrebă cu prudență pe manager:
- Puteți să mă așteptați un pic? Vreau să-i spun la revedere domnului Sheng. Vin imediat după.
Managerul Beta văzuse destule Omege ca Hua Yong, dornice să se cațere pe ramuri mai înalte. Totuși, amintindu-și de atitudinea protectoare a lui Sheng Shaoyou de mai devreme, decise să nu refuze. Ridică ușor din sprâncene și zise:
- Du-te, dar repede.
- Domnule Sheng...
La intrarea în Tian Di Hui, Sheng Shaoyou își coborî privirea spre mâna care iar îi trăgea de mânecă.
Probabil că Hua Yong alergase după el tot drumul. Buzele îi erau ușor întredeschise, răsufla abia auzit, iar abdomenul dezgolit i se ridica și cobora odată cu respirația. Pe sub uniforma încheiată lejer, se zărea o fâșie de piele albă ca zăpada.
- Mi-ați putea da o modalitate de a lua legătura cu dumneavoastră...
Gândul că talia aceasta era mereu strânsă de alte Alpha îi stârni lui Sheng Shaoyou o neplăcere de neînțeles. Expresia îi rămase rece când refuză tăios:
- Nu.
Chipul lui Hua Yong se înțepeni stânjenit, dar încercă totuși să explice:
- Dar...
Sheng Shaoyou îl întrerupse fără menajamente.
- Dacă vrei doar să-mi mulțumești, nu e nevoie.
Hua Yong deschise gura, de parcă ar mai fi vrut să spună ceva.
Privirea lui Sheng Shaoyou rămase o clipă pe acel chip, croit parcă după gusturile lui, apoi colțul gurii i se arcuie într-un zâmbet abia schițat. Pe un ton batjocoritor, zise:
- Sau vrei să vii acasă cu mine?
Până la urmă, nu exista Omega pe lume care să nu admire un Alpha de nivel S. Cu atât mai puțin unul chipeș, bogat și care tocmai îl salvase dintr-o situație periculoasă.
În plus, Hua Yong părea disperat după bani. Ca cineva din anturajul lui Shen Wenlang, trebuie să fi văzut destule în viața lui. Că spunea că nu se vinde... poate doar însemna că prețul nu fusese suficient de mare încă...
Hua Yong înțepeni, neînțelegând pe loc ce voia să spună vino acasă cu mine. Când pricepu, obrajii lui, deja înroșiți de prea mulți feromoni de Alpha de nivel S, se înfierbântară și mai tare.
- Eu n-am...
Nu apucă să termine, căci, refuzat iar, Sheng Shaoyou nu-i dădu șansa să continue. Zâmbetul i se stinse, deși curba buzelor rămase, acum umbrită de dispreț. Îi aruncă un hohot scurt:
- Nu-i nevoie de gesturi mărețe. Eu nu sunt ca Shen Wenlang... nu mă interesează lucrurile care se aruncă singure în brațele mele.
Spunând asta, îi smulse mâna lui Hua Yong și urcă în mașină fără să se uite înapoi.
Managerul Beta, privind de la distanță, nu se putu abține să chicotească batjocoritor. Văzuse mult prea multe scene ca asta. Hua Yong avea, într-adevăr, un chip uluitor, dar să mizezi pe un pic de farmec și un strop de bunăvoință ca să te cațeri până la cineva ca Sheng Shaoyou? Pentru un simplu chelner, era echivalentul de a-și căuta singur umilința.
Acum că Sheng Shaoyou plecase, avantajul trecător al lui Hua Yong dispăru odată cu el. Managerul Beta, pierzându-și răbdarea, îl repezi:
- Ai terminat? Am o grămadă de treburi! Hai mai repede...
Hua Yong întoarse capul și îi aruncă o privire rece.
Fără vreun motiv anume, managerul Beta se cutremură. I se păru ciudat, dar își spuse repede că trebuie să fi fost curentul rece de la intrare.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
A doua zi, pe la prânz, Sheng Shaoyou tocmai terminase o ședință. Plănuia să tragă un pui de somn în salonul privat din spatele biroului, dar fu întrerupt de bătăile în ușă ale lui Chen Pinming.
Sheng Shaoyou își slăbi cravata și răspunse nepăsător:
- Intră.
Chen Pinming intră și, văzând că Sheng Shaoyou avea de gând să se odihnească, înjură în sinea lui ghinionul. Totuși, nu avu de ales și îi raportă:
- Adineauri, secretarul Hua de la Grupul HS a venit să mă vadă.
Hua Yong? Mâna lui Sheng Shaoyou se opri o clipă; Omega-ul acesta devenea din ce în ce mai interesant.
Ce e asta? Dacă n-ai reușit să obții contactul meu, acum încerci pe ocolite, prin oamenii din jurul meu? Spui că aseară nu voiai să vii cu mine, ca apoi să joci teatru pe la spatele meu?
Amintindu-și de Alpha-ul de nivel A de aseară, vrăjit până peste poate de Hua Yong și ajuns la forță brută în beția lui, Sheng Shaoyou nu putu să nu zâmbească rece în sinea lui. Nu degeaba până și Shen Wenlang, faimos pentru aversiunea lui față de Omege, se lăsase prins. Sub chipul acela curat și inocent, Hua Yong era expert în seducție și manipulare. Îl subestimase cu adevărat.
- Secretarul Hua m-a rugat să vă înmânez asta.
Abia atunci observă Sheng Shaoyou obiectul din mâinile lui Chen Pinming... o pungă simplă, de hârtie kraft.
- De când a ajuns Secretarul Chen curier de cadouri?
Chen Pinming era Beta, nesensibil la feromoni, și lucra de ceva vreme pentru Sheng Shaoyou cu rezultate excelente. Întotdeauna limpede la minte, și totuși până și el fusese cucerit atât de ușor de Hua Yong?
După cum era de așteptat, nici eroii nu rezistă frumuseții... frumusețea chiar dărâmă cetăți...
Speriat de tonul brusc rece al lui Sheng Shaoyou, Chen Pinming se grăbi să explice:
- Nu e un cadou. Secretarul Hua a spus că v-a găsit butonul de manșetă la He Ci în ziua aceea. Cum nu avea datele dumneavoastră, m-a contactat pe mine să vi-l trimit.
Serios acum, doar voia să returneze ceva găsit? De ce n-ai zis așa din start...
Un Omega cu o astfel de expresie cerând numărul unui Alpha... oricine ar fi înțeles altceva, nu?
Simțind că explicația nu doar că nu-l liniștise pe Sheng Shaoyou, ci chiar îi întunecase și mai tare expresia, Chen Pinming găsi înțelept un pretext și ieși val-vârtej din birou, neîndrăznind să mai rămână nicio secundă.
Sheng Shaoyou privi o vreme punga simplă de hârtie kraft, apoi întinse mâna și o luă. O răsturnă și, într-adevăr, căzu un buton de manșetă.
Accesoriile lui erau mereu gestionate cu minuțiozitate de profesioniști. Pierderea unui buton de manșetă făcea perechea inutilizabilă, iar cel rămas, probabil, fusese deja aruncat. Să i-l returnezi așa era, fără îndoială, redundant.
Expresia lui Sheng Shaoyou rămase rece când observă un bilețel în pungă. Severitatea i se îmblânzi un strop și îl scoase imediat ca să-l citească.
Scrisul era elegant și îngrijit.
[Domnule Sheng, acesta este butonul de manșetă pe care l-am găsit la He Ci. Ieri nu îl aveam la mine, de aceea am vrut să vă cer datele de contact ca să vi-l pot returna... V-am făcut mult deranj aseară și îmi pare cu adevărat rău. Vă mulțumesc că ați fost dispus să mă ajutați! Sunt foarte recunoscător! Hua Yong.]
Sheng Shaoyou mai citi biletul de câteva ori, apoi îl găsi cam plictisitor. Îl aruncă la întâmplare, împreună cu butonul acela singuratic și jalnic, în sertarul biroului și plecă spre somnul de după-amiază.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Dorința
Capitolul 5 - Mm, parfum floral, nu-i rău.
Sheng Shaoyou nu se așteptase să-l întâlnească pe Hua Yong din nou atât de curând.
Starea lui Sheng Fang era departe de a fi stabilă. Mai devreme, în după-amiaza aceea, Chen Pinming îi transmisese lui Sheng Shaoyou evaluarea medicului: lui Sheng Fang nu-i mai rămăsese mult timp.
Expresia lui Sheng Shaoyou rămase impasibilă, de parcă ar fi auzit cel mai banal raport de progres. Răspunse sec:
- Am înțeles.
Și totuși, doar câteva ore mai târziu, părăsi compania mai devreme.
În ultima perioadă, Sheng Shaoyou făcea ore suplimentare aproape în fiecare zi, așa că să plece înainte de sfârșitul programului era ceva neobișnuit.
Odată urcat în mașină, șoferul personal, cu vechime, întrebă cu prudență destinația.
Închizând ochii, sleit de oboseală, Sheng Shaoyou spuse:
- He Ci.
Spitalul He Ci nu era departe de Shengfang Biotech.
Douăzeci de minute mai târziu, Sheng Shaoyou păși singur pe intrarea principală a He Ci.
Dădu peste Hua Yong în lift.
Uimirea lui Hua Yong fu evidentă. Ochii i se măriră pentru o clipă, dar Sheng Shaoyou se prefăcu că nu-l vede. Odată intrat în lift, rămase nemișcat și apăsă în tăcere butonul pentru ultimul etaj, ținând privirea drept înainte.
Hua Yong nu era singur. Lângă el, un doctor în halat alb îi vorbea.
Sheng Shaoyou nu avusese intenția să tragă cu urechea, dar lifturile sunt spații înguste, așa că îi auzi limpede fiecare cuvânt.
Doctorul discuta costul operației.
- Cei 200.000 de yuani pe care i-ați plătit acum sunt departe de a fi suficienți. Trebuie achitați în avans cel puțin încă 600.000, altfel patul 291... Doctorul se opri, parcă realizând că a te referi la un pacient după numărul patului, în fața unei rude, părea prea inuman. Așa că se corectă:
- ...altfel operația surorii dumneavoastră va trebui amânată...
Cuvintele medicului făcură ca fața palidă a lui Hua Yong să se înroșească într-o clipă... poate de rușinea că necazurile lui financiare erau iar expuse în fața lui Sheng Shaoyou, sau poate din alt motiv.
După o lungă tăcere, Hua Yong vorbi ezitant, încercând să negocieze cu medicul:
- S-ar... s-ar putea face mai întâi operația și să plătim după? Știa și el cât de nerezonabilă era o astfel de cerere într-un spital privat, dar nu avea alte opțiuni. Disperarea i se citea în voce, promițând repetat doctorului:
- Jur că voi face tot posibilul să strâng banii cât mai repede.
Expresia medicului trăda incomoditatea, dar răspunsul rămase ferm:
- Îmi pare rău, domnule. Chiar vă înțeleg situația, dar asta contravine politicilor spitalului. Nu am ce să fac. Îmi cer scuze...
Din colțul ochiului, Sheng Shaoyou îl văzu pe Hua Yong plecând capul, părând gata să izbucnească iar în plâns.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Ha? Va face tot ce poate? Dacă chiar ar fi făcut totul, cum de n-ar reuși să adune o sumă atât de mică? Ce risipă de chip. Nu e el atât de priceput să-și facă mofturi cu Shen Wenlang? Atunci du-te... smulge-i orice ceas de la încheietură, și ar valora mai mult decât atât...
Hua Yong coborî din lift la etajul trei împreună cu medicul, silueta lui subțire și firavă părând de-a dreptul înduioșătoare.
Sheng Shaoyou își aminti brusc că prima dată când îl întâlnise pe Hua Yong fusese tot la etajul trei... pe lângă secția de pediatrie. Atunci, Hua Yong plângea tot pentru că nu reușea să strângă banii pentru o operație.
Gândurile îi fură întrerupte de ding-ul liftului ajuns la destinație. Ultimul etaj.
În salonul lui Sheng Fang, era prezentă doar o îngrijitoare tânără, Beta.
Vizitele ostentative ale lui Sheng Shaoqing și ale celorlalți, pe cât de josnice ca intenție, pe atât de teatrale, se opriseră de cum dispăruse publicul. Fără atenție, nu se mai oboseau să joace rolul.
Pe patul de spital zăcea Sheng Fang, chipul brăzdat de boală. Purta mască de oxigen, slab și inconștient. În ultimul an, rareori fusese lucid... aproape deloc, de fapt.
Îngrijitoarea se agita cu grijă, servind ceai, aducând apă și pregătind chiar și un platou de fructe aranjat meticulos pentru Sheng Shaoyou. Prezentarea era atât de îngrijită, încât putea concura lejer cu ce se vinde afară.
Dar Sheng Shaoyou fusese mereu extrem de sensibil la încercările de lingușire... reversul lingușelii e a stoarce. Detesta toate fețele care căutau, sub orice formă, să-i smulgă ceva.
Fără expresie, îi porunci îngrijitoarei să iasă. Apoi, așezându-se pe scaunul de lângă patul lui Sheng Fang, privi în tăcere firele albe de la tâmple și ridurile din jurul ochilor, pe care nu le mai putea ascunde nimic. Pentru prima oară, simți, în toată adâncimea ei, realitatea bătrâneții și a morții.
Vitalitatea se scurgea constant din trupul acesta firav, într-un fel prea subtil și prea treptat ca să poată fi surprins cu ochiul liber.
Sheng Fang îmbătrânise și se îmbolnăvise. Poate că, în viitorul nu foarte îndepărtat, avea să cedeze bolii și să plece.
Sheng Shaoyou își aminti noaptea de dinaintea operației tumorii lui Sheng Fang.
Atunci, Sheng Fang vorbise o vreme cu toți copiii săi, dându-le multe îndrumări și vorbe de rămas-bun. Dar, la final, îl păstrase doar pe Sheng Shaoyou lângă el, în salon.
Dispoziția lui Sheng Fang fusese neobișnuit de bună, vocea fermă și sigură. La suprafață, nu părea un om cu moartea la ușă. Doar privirea îi trăda o ezitare și o duioșie necaracteristice.
Îl privise în tăcere pe tânărul moștenitor Alpha din fața lui.
Înalt, arătos, cu feromoni de nivel S...
Sârguincios, ambițios, muncitor și înzestrat cu un talent ieșit din comun pentru a intui trendurile comerciale...
Acesta era fiul lui, sângele lui Sheng Fang rămas în lume, capodopera făurită sub cele mai stricte principii ale disciplinei... o creație de care putea fi mândru până la capăt.
Privind expresia lui Sheng Shaoyou, atât de rece încât friza indiferența, Sheng Fang puse o întrebare.
- Shaoyou, mă urăști?
Întrebă direct... o întrebare care îi stătuse în inimă ani de zile. Iar acum, cu moartea atârnând periculos de aproape, cuvintele îi ieșiră pe gât la fel de liniștit ca atunci când îi spusese odată soției:
- Vrei să te măriți cu mine? și îi promisese:
- Te voi trata bine tot restul vieții.
Știa că soția îl iubea și avea să spună, fără îndoială, da, așa că era împăcat.
La fel ca acum, Sheng Fang știa că, fără îndoială, Sheng Shaoyou îl ura, deci nu simțea nicio emoție.
Sheng Shaoyou își plecă ochii și nu spuse nimic.
Sheng Fang așteptă cu răbdare multă vreme, dar nu primi niciun răspuns.
- Sheng Shaoyou, milostiv, alesese să nu răspundă.
Dar tăcerea, în sine, era un răspuns.
Sheng Fang nu-l mai întrebă. Fiindcă, oricare ar fi fost răspunsul, da sau nu, nu mai avea nicio semnificație practică.
Își puse deoparte rara clipă de sensibilitate și vulnerabilitate și trecu la un subiect mai pragmatic: moștenirea.
Întrebă:
- Dacă eu, tatăl tău, ți-aș lăsa întreaga companie? Ar fi în regulă?
Expresia lui Sheng Shaoyou rămase neschimbată; cu un ton plat, contraatacă:
- Iar cu Sheng Shaoqing și ceilalți ce se întâmplă?
Dacă existența copiilor nelegitimi era cea mai mare pricină de dezbinare între tată și fiu, atunci Sheng Shaoqing, cu doar doi ani mai mic decât Sheng Shaoyou, era cea mai mare dintre toate.
Mama lui Sheng Shaoyou murise devreme, iar ceilalți copii făcuți de Sheng Fang puteau fi, în cel mai bun caz, considerați nelegitimi. Dar Sheng Shaoqing era altceva. Existența lui era însăși dovada infidelității lui Sheng Fang față de soția lui legitimă.
- Nu trebuie să-ți faci griji pentru asta. Le-am constituit trusturi în numerar.
Sheng Fang reveni pe deplin la liderul decisiv care fusese mereu, comentând obiectiv:
- Shaoqing și ceilalți știu doar să mănânce, să bea și să se distreze. Nu au nicio idee despre cum se conduce o companie... Privirea cu care îl măsura pe Sheng Shaoyou era a unui artist care își admiră cea mai reușită creație.
- Shaoyou, comparativ cu frații tăi, cu siguranță am fost mai sever cu tine. Dar în inima mea, a existat mereu un singur moștenitor adevărat.
Să-l crești strict pe copilul soției legitime, în timp ce răsfeți și distrugi copiii amantelor.
Sheng Fang se credea prevăzător și strategic. Dar nu s-a gândit niciodată că un om lipsit de valoare nu va înceta să poftească la un tron împodobit cu nestemate doar pentru că e lipsit de valoare.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
După ce ieși din salon, Sheng Shaoyou intră în lift. Când liftul ajunse la etajul trei, se opri din nou.
Ușile se deschiseră încet, dezvăluindu-l pe Hua Yong stând afară, pierdut și tulburat.
Își ridică privirea și îl văzu pe Sheng Shaoyou înăuntru. O ezitare îi fulgeră pe chipul palid, ca și cum s-ar fi întrebat dacă să intre sau nu.
Ușile liftului începură să se închidă, dar fură oprite de o mână întinsă.
Liftul scoase un beep ascuțit când Sheng Shaoyou bloca ușile. Sprâncenele i se încruntară, grăbindu-l cu nerăbdare:
- Intri sau nu?
Hua Yong își reveni din amorțeală și păși ezitant în lift.
Chiar și după ce intră, nu făcu niciun efort să-i vorbească lui Sheng Shaoyou. Stătea tăcut în față, rezemat slab de peretele liftului, cu capul plecat.
Această indiferență față de salvatorul lui îl nemulțumi profund pe Sheng Shaoyou. Privirea lui fierbinte i se înfipse pe spatele Omega-ului o vreme, apoi rupse rece tăcerea:
- Ce coincidență.
Hua Yong, care încerca să-și micșoreze prezența și să devină invizibil, nu se așteptase ca Sheng Shaoyou să înceapă conversația. Tresări și întoarse capul, găsindu-l pe Sheng Shaoyou privind spre el cu o expresie înghețată.
Forțând un zâmbet, Hua Yong răspunse:
- Da, domnule Sheng, ce coincidență.
Hua Yong își coborî privirea spre vârfurile pantofilor, părând distras. Dar, din politețe, se sili să facă conversație, întrebând:
- Am auzit că și tatăl domnului Sheng e internat aici, la He Ci. Ați venit să-l vizitați?
Internarea fondatorului Shengfang Biotech apăruse în presa financiară. Hua Yong nu era deosebit de priceput la conversații. Până și să întrebe dacă primise butonul de manșetă ar fi fost mai inspirat decât să menționeze direct starea lui Sheng Fang.
Expresia lui Sheng Shaoyou se întunecă vizibil, privirea lui rece spunând parcă: Și ce treabă ai tu?
Tânărul Omega aruncă spre el o privire fugară, plină de regret, ca și cum și-ar fi dat seama prea târziu că atinsese din greșeală o rană deschisă a lui Sheng Shaoyou.
Strângând buzele, Hua Yong își coborî iar privirea, o vinovăție limpede trecându-i pe chipul palid. Părea că ghicise că starea tatălui lui Sheng Shaoyou era critică și acum se certa pe sine că adusese vorba.
Gândurile lui Sheng Shaoyou se răciră.
Omega-ul acesta, care nu părea să simtă atmosfera, probabil știa, în sinea lui, că de fiecare dată când se întâlneau reușea cumva să calce pe una dintre minele lui Sheng Shaoyou.
- Am întrebat doar din politețe; n-am avut nicio altă intenție. Îmi pare rău dacă v-am supărat.
- M-ai supărat? Sheng Shaoyou își încrucișă brațele, privind de sus, cu o ironie rece:
- De ce m-aș supăra? Nu eu sunt cel care nu-și poate plăti spitalizarea.
Abia rostise cuvintele și Sheng Shaoyou înțepeni, surprins de propria-i asprime. Își stăpânise mereu bine emoțiile, fără să lase remarci tăioase să-i scape atât de pe față. Și totuși, în preajma lui Hua Yong, își încălca mereu propriile reguli.
Fragilul Omega, complet descoperit, fusese lovit brusc exact unde îl durea. Îl privi pe Sheng Shaoyou cu neîncredere.
- Ce? Am spus ceva greșit?
La naiba. Se pune iar pe plâns?
Sheng Shaoyou își dădu seama că Omega-ul acesta delicat, cu aerul lui inocent și miros de orhidee albă în trup, îl făcea să-și piardă ușor controlul. Îl împingea să-și abandoneze răceala rațională și să recurgă la provocări copilărești, doar ca să smulgă câteva cuvinte în plus de la el.
- Aveți dreptate, spuse Hua Yong, fără să plângă, dar vizibil dezamăgit.
- Doar că nu mă așteptam ca astfel de vorbe necizelate să iasă din gura domnului Sheng.
Sheng Shaoyou simți o înțepătură ascuțită în piept, ca și cum l-ar fi pălmuit cineva în public. Era atât de furios încât îl dureau dinții de frustrare, dar nu-și dădea seama pe cine, de fapt, era furios. Străduindu-se să-și păstreze masca rece, replică impasibil:
- Chiar și-așa, mai bine necioplit decât un Omega sărac, jalnic și fără respect de sine ca tine.
Sărac și jalnic... era adevărat. Dar fără respect de sine? Cine îi dăduse dreptul să spună asta?
Expresia lui Hua Yong se schimbă, ca o sirenă căreia tocmai i-ai călcat pe coadă. Chipul lui frumos se schimonosi într-un amestec de furie și neputință dureroasă.
- Tu...
Abia atunci observă Sheng Shaoyou cât de înalt era, de fapt, Hua Yong... nici măcar nu era mai scund decât el, un Alpha de elită.
Dar ce dacă era înalt? Tot un Omega fragil era, menit să depindă de un Alpha ca să trăiască.
Cu mâinile vârâte în buzunare, dar pumnii încleștați, Sheng Shaoyou spuse rece:
- Se pare că beneficiile la Grupul HS sunt jalnice. Ca secretar personal al lui Shen Wenlang, ziua muncești la birou, seara cochetezi în biroul șefului, apoi noaptea te duci în cluburi să vinzi băuturi. Tragi atât de tare și tot nu poți aduna amărâții ăia de 600.000 de yuani?.... Râse disprețuitor, ridicând o sprânceană și continuă fără milă:
- Chiar e zgârcit Shen Wenlang cu tine.
Hua Yong încremeni, pupilele tremurându-i. Îi trebui toată puterea să se țină tare, deși vocea tot îi vibra ușor:
- Domnule Sheng, nu știu ce v-a supărat astăzi. Dar dacă a mă răni cu vorbele vă aduce confortul și sentimentul de superioritate de care aveți nevoie, atunci nu mă deranjează să fiu ținta descărcării dumneavoastră!
Când se auzi ding, ușile liftului se deschiseră.
Hua Yong ieși fără să privească înapoi
- Considerați că e plata pentru când m-ați salvat la Tian Di Hui!
Sheng Shaoyou îl urmă cu privirea cum iese furios din lift și, inexplicabil, îi scăpă un hohot scurt.
Nu te deranjează să fii ținta descărcării mele?
Oare Omega-ul acesta, cu mirosul bogat de orhidee albă și aerul lui fragil, înțelegea greutatea a ceea ce tocmai spusese?!
Totuși, contrar supunerii pe care o așteptase, se dovedise mai îndrăzneț decât își imagina... chiar neînfricat, de fapt...
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Dorința
Capitolul 6 - Sheng Shaoyou a simțit
o dorință ciudată crescându-i în inimă...
dorința de a se întinde spre el și de a-l îmbrățișa.
- Toate... toate plătite? Gao Tu nu-și putea crede urechilor.
După divorțul părinților, mama lui plecase cu sora lui, pe atunci bebeluș, iar Gao Tu crescuse cu tatăl. Când împlinise 19 ani, mama murise într-un accident, lăsându-i în grijă sora, grav rănită.
Să te aștepți ca tatăl lui, jucător și alcoolic, să suporte povara costurilor medicale exorbitante era nerealist. Din fericire, Gao Tu lucra cu jumătate de normă încă de la 14 ani ca să se întrețină. Să aibă grijă de sora lui însemna doar să mai adauge câteva joburi peste povara deja grea.
Însă cheltuielile medicale pe termen lung erau mult mai scumpe decât își imaginase, iar efortul necesar îngrijirii unui pacient bolnav, mult mai epuizant decât ar fi crezut. Dacă n-ar fi fost sprijinul financiar frecvent al lui Shen Wenlang, probabil că nu ar fi ajuns niciodată în ziua operației.
Chiar și așa, taxa înfricoșătoare de 800.000 de yuani pentru operație îl lăsase pe Gao Tu fără soluții.
Exact când se frământa cum să acopere costurile intervenției surorii lui, medicul curant îi ceru brusc să se vadă.
Intrând tensionat în biroul medicului, Gao Tu presupuse că discuția va fi despre amânarea operației. Spre surprinderea lui, doctorul începu să-i explice măsurile de precauție preoperatorii.
Crezând că medicul reușise să negocieze plata după operație, Gao Tu se grăbi să-l asigure:
- O să plătesc restul cât de repede pot. Dar doctorul îl privi calm și spuse:
- Plata pentru pacienta de la patul 291 a fost deja achitată integral...
Totuși, Gao Tu nu plătise o asemenea sumă. Alergă, buimac, la ghișeul de înregistrare a plăților, doar ca să afle că cineva acoperise într-adevăr întregul cost pentru sora lui.
- Să fie vreo greșeală? A plătit cineva pentru alt număr de pat?
Casiera, căreia îi fusese pusă la îndoială priceperea, se simți nedreptățită și replică ferm:
- E imposibil. Apoi adăugă sigură pe ea:
- Sora dumneavoastră e în salonul pentru familiile angajaților Grupului HS... țin minte foarte clar. Cel care a plătit a fost un Alpha de nivel S, foarte chipeș. Am confirmat cu el de mai multe ori numărul patului. Nu are cum să fie o confuzie!
Un Alpha de nivel S, foarte chipeș?
În mintea lui Gao Tu se contură imediat chipul frapant, aspru și incredibil de arătos al lui Shen Wenlang.
- A spus cum îl cheamă? Sau a lăsat date de contact?
Casiera verifică rapid înregistrările.
- A lăsat, dar toate detaliile de plată sunt confidențiale.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Sheng Shaoyou nu răspundea niciodată apelurilor de la numere necunoscute.
Dar în ziua aceea, pe când beau împreună, Li Baiqiao văzu cu ochii lui cum răspunse dintr-o mișcare unui număr fără contact salvat.
Curios, Li Baiqiao se aplecă, ciulindu-și urechile ca să tragă cu urechea la conversație.
Din păcate, în camera privată era prea mult zgomot ca să înțeleagă măcar un cuvânt.
- Cine e? îi mișcă buzele, exagerat, întrebarea către Sheng Shaoyou, dar acesta îl ignoră. Neadmis, etern curiosul Li Baiqiao se aplecă și mai aproape, sperând să prindă ceva. Sheng Shaoyou îi apăsă disprețuitor o mână pe față și îl împinse înapoi.
- Ești zgârcit! mârâi Li Baiqiao, bosumflat.
Astăzi, Li Baiqiao își adusese ca însoțitor un tânăr Beta. Simțindu-i nemulțumirea, Beta îi turnă un pahar de vin fructat, dulce, ca să-l îmbuneze. Li Baiqiao îl bău direct din mâna Beta-ului, lingând senzual degetele subțiri și albe ale băiatului, care țineau paharul.
De data asta, însoțitoarea lui Sheng Shaoyou era o figură nouă... o tânără Omega, suplă și grațioasă, cu forme atrăgătoare și un parfum de flori în notele de feromoni.
Din clipa în care intrară, Li Baiqiao nu rezistă tentației să-l ia peste picior.
- Ia uite, ți-ai adus în sfârșit pe cineva. În ultima vreme, elegantul și fermecătorul nostru Președinte Sheng vine singur la toate ieșirile și refuză vreun partener din gașcă. M-a făcut pe mine, «tăticul bătrân», să-mi fac griji că-ți petreci nopțile lungi... de unul singur...
Cercul a doua generație din Jiang Hu era faimos pentru pofta de distracție. Obiceiul lui Li Baiqiao de a face glume nu era ceva nou, iar Sheng Shaoyou nu se obosi să-i dea atenție.
În clipa aceea, Sheng Shaoyou era concentrat pe apelul telefonic, ignorându-i pe ceilalți.
Plictisit, Li Baiqiao își îndreptă atenția către Omega de lângă Sheng Shaoyou.
- Frumușico, cum te cheamă?
- Shu Xin, răspunse Omega cu un zâmbet dulce și luminos, cu o dezinvoltură firească.
În ciuda vieții lui private notoriu destrăbălate, Li Baiqiao avea o înfățișare rafinată, de gentleman. Zâmbind, remarcă:
- Ce nume plăcut, Shu Xin... la fel ca atunci când te văd: proaspăt și încântător.
Shu Xin era studentă în anul întâi la Academia de Film și abia de curând începuse să iasă cu Sheng Shaoyou. Dimineața aceea fusese anunțată pe ultima sută că îl va însoți la întâlnirea cu prietenii. Fusese extaziată toată ziua, lăudându-se prietenei celei mai bune și nerăbdătoare parcă să anunțe întregii lumi că pusese mâna, în sfârșit, pe faimosul moștenitor superbogat al celei de-a doua generații din Jiang Hu, Sheng Shaoyou.
Oricine ieșea cu Sheng Shaoyou sigur nu era o persoană oarecare. Când rafinatul și blândul Li Baiqiao a intrat în vorbă cu ea, inima lui Shu Xin a luat-o razna.
În timp ce schimbau politețuri, Li Baiqiao nu-l scăpa din ochi pe Sheng Shaoyou. În clipa în care acesta închise, Li Baiqiao se aplecă imediat cu un rânjet:
- Shaoyou, în ultima vreme te porți altfel.
Sheng Shaoyou părea într-o dispoziție bună; colțurile buzelor i se arcuiră într-un zâmbet, ridicând o sprânceană:
- Așa? În ce fel?
- Nu doar că ai răspuns la întâmplare unui străin, dar ți s-au schimbat și gusturile!
Cu mirosul lui fin, Li Baiqiao se aplecă spre Shu Xin și trase aer în piept.
- Cum de ai trecut brusc pe arome florale? Nu erai tu mereu cu cele fructate?
Să-i miroși feromonii unei Omega fără permisiune era o sugestie fățișă și trecea clar în hărțuire.
Shu Xin, tulburată de îndrăzneala presupusului gentleman Li Baiqiao, se făcu roșie ca macul și îi aruncă lui Sheng Shaoyou o privire rugătoare, cerându-i mut ajutor.
Dar Sheng Shaoyou nici măcar nu se uită la ea. Se lăsă leneș pe spătarul canapelei, lăsându-l pe Li Baiqiao să-și continue obrăzniciile:
- Laozi* ți-a tot lăudat farmecul frumuseților cu parfum floral de ani de zile, dar ție nu-ți păsa, susținând că iubești doar aromele fructate. Și acum ce e? Ai descoperit în sfârșit plăcerea parfumurilor florale?
*În vorbirea colocvială modernă, 老子 (Laozi) e un mod familiar și ușor arogant de a te referi la tine însuți, tradus adesea prin eu, tatăl tău sau pur și simplu eu, cu tentă dominatoare/glumeață; similar cu subsemnatul rostit fanfaronard.
Li Baiqiao se apropia tot mai mult. Ca Alpha, nici nivelul lui de feromoni nu era scăzut.
Lipsa de limite a comportamentului lui o făcu pe Shu Xin să se simtă jenată, iar izul copleșitor de feromoni de Alpha era aproape prea mult. Picioarele îi deveniseră moi.
Sheng Shaoyou păru să-și amintească ceva; se rezemă cu un braț după cap. Un zâmbet abia schițat îi arcuia buzele, dezvăluind o fâșie de dinți albi, în timp ce comenta nepăsător:
- Mmm, floral, nu e rău.
Ce naiba, serios acum...
Li Baiqiao îl cunoștea pe Sheng Shaoyou de peste un deceniu, iar între ei rolurile fuseseră mereu clare.
Li Baiqiao era responsabil cu vorbele aiuritoare, iar Sheng Shaoyou cu privitul rece, detașat, de pe margine.
Astăzi, spre surprinderea tuturor, Sheng Shaoyou binevoi să intre în joc și, mai mult, să ia inițiativa în conversație — o schimbare care îl lăsă pe Li Baiqiao complet siderat.
Doar a răspuns la un telefon, și totuși starea i s-a îmbunătățit atât de mult?!
De necrezut!
Curiozitatea lui Li Baiqiao ardea și mai tare. Al cui era, în fond, numărul acela misterios la care nu reușise să tragă cu urechea mai devreme?!!
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
- Toate... toate plătite? Gao Tu nu-și putea crede urechilor.
După divorțul părinților, mama plecase cu sora lui, pe atunci bebeluș, lăsându-l pe Gao Tu să crească alături de tatăl său. La 19 ani, mama a murit într-un accident, iar sora, grav rănită, a rămas în grija lui.
Să te aștepți ca tatăl lui, împătimit de jocuri de noroc și alcool, să suporte povara uriașelor costuri medicale era nerealist. Din fericire, Gao Tu muncea cu jumătate de normă încă de la 14 ani ca să se întrețină. Să aibă grijă de sora lui a însemnat doar să mai adauge câteva joburi peste povara deja grea.
Însă cheltuielile medicale pe termen lung s-au dovedit mult mai scumpe decât anticipase, iar efortul îngrijirii unui bolnav, mult mai istovitor decât își imaginase. Dacă nu ar fi fost sprijinul financiar constant al lui Shen Wenlang, poate că n-ar fi ajuns niciodată la ziua operației.
Chiar și așa, taxa înfricoșătoare de 800.000 de yuani pentru intervenție îl lăsa pe Gao Tu să caute cu disperare soluții.
Chiar când se frământa cum să acopere costurile operației surorii, medicul curant i-a cerut brusc o discuție.
Intra încordat în biroul medicului, convins că vor vorbi despre amânare. Spre surprinderea lui, doctorul a început să-i explice măsurile de precauție preoperatorii.
Crezând că medicul reușise să obțină plata după operație, Gao Tu s-a grăbit să-l asigure:
- Voi achita restul cât de repede posibil. Dar doctorul l-a privit calm și a spus:
- Plata pentru pacienta de la patul 291 a fost deja achitată integral...
Numai că Gao Tu nu plătise o asemenea sumă. A alergat, derutat, la ghișeul de înregistrare a plăților și a aflat că cineva acoperise într-adevăr întreaga sumă pentru sora lui.
- Să fie vreo greșeală? A plătit cineva pentru alt număr de pat?
Casiera, a cărei atenție la verificări fusese pusă sub semnul întrebării, se simți nedreptățită și spuse ferm:
- E imposibil. Apoi adăugă încrezătoare:
- Sora dumneavoastră e în salonul pentru familiile angajaților Grupului HS... țin minte foarte bine. Cel care a plătit a fost un Alpha de nivel S, extrem de chipeș. Am confirmat cu el de mai multe ori numărul patului. Nu are cum să fie o confuzie!
Un Alpha de nivel S, extrem de chipeș?
În mintea lui Gao Tu a apărut imediat chipul frapant, aspru și incredibil de arătos al lui Shen Wenlang.
- A spus cum îl cheamă? Sau a lăsat un contact?
Casiera a verificat rapid înregistrările.
- A lăsat, dar toate detaliile de plată sunt confidențiale.
...
Ne pare rău pentru cei care folosesc modul de citire, dar traducerile noastre sunt preluate fără acordul nostru, așa că am introdus protecția contra copierii.
Sheng Shaoyou nu răspundea niciodată la numere necunoscute.
Însă în ziua aceea, pe când beau împreună, Li Baiqiao a văzut cu ochii lui cum a răspuns fără ezitare unui număr fără contact salvat.
Curios, Li Baiqiao s-a aplecat, ciulindu-și urechile ca să tragă cu urechea la conversație.
Din păcate, în camera privată era prea mult zgomot ca să prindă măcar un cuvânt.
- Cine e? i-a mimat întrebarea, exagerat, lui Sheng Shaoyou, dar acesta l-a ignorat. Neabătut, veșnic curiosul Li Baiqiao s-a aplecat și mai aproape, sperând să audă ceva. Sheng Shaoyou i-a apăsat disprețuitor o palmă pe față și l-a împins deoparte.
- Ce zgârcit ești! a mormăit Li Baiqiao, bosumflat.
Astăzi, Li Baiqiao își adusese drept însoțitor un tânăr Beta. Simțindu-i nemulțumirea, Beta i-a turnat un pahar de vin fructat, dulce, ca să-l îmbuneze. Li Baiqiao l-a băut direct din mâna băiatului, lingând senzual degetele lui subțiri și albe, sprijinite de pahar.
De data aceasta, partenera lui Sheng Shaoyou era o figură nouă... o tânără Omega, zveltă și grațioasă, cu forme atrăgătoare și feromoni cu parfum floral.
Din clipa în care au intrat, Li Baiqiao n-a rezistat să-l tachineze.
- Ia uite, ți-ai amintit în sfârșit să vii cu cineva. În ultima vreme, elegantul și fermecătorul nostru Președinte Sheng vine singur la toate întâlnirile și refuză să-și ia un companion dintre noi. M-a făcut pe mine, «tătânele», să-mi fac griji că-ți petreci nopțile lungi... cam solitar...
- Cercul celei de-a doua generații din Jiang Hu era vestit pentru pofta de distracție. Glumele lui Li Baiqiao nu erau o noutate, iar Sheng Shaoyou nu s-a obosit să-i răspundă.
În clipa aceea, Sheng Shaoyou era concentrat la telefon, ignorându-i pe ceilalți.
Plictisit, Li Baiqiao și-a mutat atenția spre Omega de lângă Sheng Shaoyou.
- Frumușico, cum te cheamă?
- Shu Xin, a răspuns Omega, cu un zâmbet dulce și luminos, perfect în largul ei.
În ciuda vieții lui private notoriu destrăbălate, Li Baiqiao avea o înfățișare rafinată, de gentleman. Zâmbind, a spus:
- Ce nume plăcut, Shu Xin... ca senzația pe care mi-o dai: proaspăt și încântător.
Shu Xin era studentă în anul întâi la Academia de Film și abia de curând începuse să iasă cu Sheng Shaoyou. În dimineața aceea fusese anunțată pe ultima sută că îl va însoți la întâlnirea cu prietenii lui. A fost în al nouălea cer toată ziua, lăudându-se celei mai bune prietene și gata-gata să anunțe lumii întregi că reușise, în sfârșit, să-l cucerească pe faimosul moștenitor superbogat din Jiang Hu, Sheng Shaoyou.
Oricine ieșea cu Sheng Shaoyou sigur nu era o persoană oarecare. Când rafinatul și blândul Li Baiqiao i-a vorbit, inima lui Shu Xin a luat-o la goană.
În timp ce schimbau politețuri, Li Baiqiao nu-l scăpa din ochi pe Sheng Shaoyou. De cum a închis, s-a aplecat spre el cu un rânjet:
- Shaoyou, în ultima vreme te porți altfel.
Sheng Shaoyou părea într-o dispoziție bună; buzele i s-au curbat într-un zâmbet, ridicând o sprânceană:
- Așa? În ce fel?
- Nu doar că ai răspuns la întâmplare unui străin, dar ți s-au schimbat și gusturile!
Cu mirosul lui fin, Li Baiqiao s-a apropiat de Shu Xin și a tras aer în piept.
- Cum de ai trecut brusc pe arome florale? Nu erai tu mereu pe fructate?
Să-i miroși feromonii unei Omega fără permisiune era evident sugestiv și trecea în hărțuire.
Shu Xin, bulversată de îndrăzneala presupusului gentleman Li Baiqiao, s-a înroșit până în creștet și i-a aruncat lui Sheng Shaoyou o privire rugătoare, cerându-i tacit ajutor.
Dar Sheng Shaoyou nici măcar n-a privit-o. S-a lăsat alene pe spătarul canapelei, lăsându-l pe Li Baiqiao să-și continue obrăznicia:
- Laozi* îți tot laudă de ani de zile farmecul frumuseților cu parfum floral, dar ție nu-ți pasă, zici că-ți plac doar cele fructate. Și acum? Ai descoperit, în sfârșit, ce-i bun?
*În vorbirea colocvială modernă, 老子 (Laozi) e un mod familiar și ușor arogant de a te referi la tine însuți, adesea redat prin eu, tatăl tău sau subsemnatul, cu tentă dominatoare/glumeață.
Li Baiqiao s-a apropiat tot mai mult. Ca Alpha, nici nivelul lui de feromoni nu era mic.
Lipsa de limite a comportamentului lui a făcut-o pe Shu Xin să se simtă stânjenită, iar izul copleșitor de feromoni de Alpha a fost aproape prea mult. Genunchii i s-au înmuiat.
Sheng Shaoyou părea să-și amintească ceva; s-a rezemat cu un braț după cap. Un zâmbet abia schițat i-a trasat buzele, lăsând să i se vadă o dungă de dinți albi, în timp ce comenta nepăsător:
- Mmm, floral, nu e rău.
Hai, nu spune... chiar pe bune...
Li Baiqiao îl cunoștea pe Sheng Shaoyou de peste un deceniu, iar rolurile dintre ei fuseseră întotdeauna clare.
Li Baiqiao era cu palavrele, iar Sheng Shaoyou cu privitul rece, detașat, de pe margine.
Astăzi, în mod neașteptat, Sheng Shaoyou a binevoit să intre în joc și, mai mult, să preia inițiativa — o mișcare care l-a lăsat pe Li Baiqiao complet siderat.
Doar a răspuns la un telefon și starea i s-a schimbat atât de mult?!
Incredibil!
Curiozitatea lui Li Baiqiao ardea și mai tare. Al cui o fi fost, până la urmă, numărul acela misterios la care nu reușise să tragă cu urechea mai devreme?!!
Prima dată când a sunat, Hua Yong a fost respins.
A lăsat telefonul jos, privindu-și fără expresie numărul salvat drept Sheng Shaoyou pe ecranul palid.
Alpha-ul acela chipeș și arogant nu se deranja nici măcar să primească personal o carte de vizită de la secretarul unei companii partenere. Așa că faptul că refuza apeluri de la numere necunoscute nu era deloc surprinzător.
Cu gândul acesta, Hua Yong și-a strâns buzele, a tastat un mesaj scurt în care își explica identitatea și motivul și apoi a încercat din nou.
De data asta, s-a conectat.
La capătul lui Sheng Shaoyou era gălăgie... muzică haotică amestecată cu râsete de bărbați și femei. Nu era deloc un moment ideal pentru conversație.
Hua Yong s-a încruntat.
- Domnule Sheng, dacă sunteți ocupat, pot suna mai târziu.
- Nu sunt ocupat, a răspuns Sheng Shaoyou.
- Ai nevoie de ceva? Spune.
La celălalt capăt a urmat o scurtă tăcere. Omega-ul părea ezitant, respirațiile lui fine amplificate pe linie, stârnindu-i lui Sheng Shaoyou o mâncărime ciudată în piept. Dar nu a intervenit; a așteptat răbdător ca mica orhidee, care îi era datoare, să intre singură în plasă.
- Domnule Sheng, a vorbit în sfârșit Hua Yong, cu o voce blândă... nimic din hotărârea aprinsă cu care ieșise din lift, spunând că nu-l deranjează să fie ținta descărcării lui. Acum suna delicat și ezitant.
- Dumneavoastră ați plătit taxele de operație?
Sheng Shaoyou a ascultat mulțumit tonul domol al micii orhidee. Cum nu i-a răspuns, Hua Yong, cu o căldură neliniștită în glas, a continuat:
- Nu știu de ce ați făcut asta, dar chiar vreau să vă mulțumesc. Vă voi restitui banii cât de repede pot...
- În afară de bani, nu mai ai nimic de spus?
Hua Yong a încremenit, tăcând, de parcă ar fi scotocit în minte după altceva demn de discutat între ei, în afară de bani.
Înainte ca răbdarea lui Sheng Shaoyou să se termine și dispoziția să i se strice iar, Hua Yong a rostit încet:
- Pot să întreb dacă domnul Sheng e liber sâmbătă? Aș vrea să vă invit la masă.
- Sâmbătă? Buzele lui Sheng Shaoyou s-au curbat într-un zâmbet abia schițat, deși tonul i-a trădat o urmă de ezitare.
- Am deja planuri.
- Înțeleg, îmi cer scuze...
- Am planuri cu niște prieteni. De ce nu vii direct acolo? l-a întrerupt Sheng Shaoyou, înainte ca Hua Yong să apuce să propună alt aranjament.
La celălalt capăt s-a lăsat iar liniștea.
Sheng Shaoyou și-a dat seama că ezită, așa că a zâmbit și a apăsat:
- Dacă e incomod pentru Secretarul Hua, atunci uită.
- Nu, e în regulă. Vă rog să-mi trimiteți adresa. După cum era de așteptat, mica orhidee a acceptat.
În Jiang Hu, weekendurile nu duceau niciodată lipsă de petreceri... de obicei grandioase și gălăgioase, pline de strălucire și opulență, dar în fond goale. De data asta, evenimentul era la noul club al lui Li Baiqiao, în Twin Towers, un reper al orașului.
Sheng Shaoyou și Hua Yong s-au întâlnit la intrarea de la subsol.
Parcarea era aliniată cu o colecție de mașini de lux. La intrare, valeții și agenții de pază verificau atent invitațiile oaspeților.
Era o reuniune exclusivistă, cu listă scurtă... cam treizeci de persoane în total. Dintre toți, Hua Yong părea să fie singurul sosit cu taxiul.
Taxiul a fost oprit la intrarea în pasajul subteran de un agent de securitate. Concierge-ul, impasibil, i-a verificat invitația lui Hua Yong. Pe invitație nu figura numele lui; se menționa doar că permitea un însoțitor.
Agentul de pază, un Alpha de nivel A, înalt, i-a scrutat chipul. Judecând după frumusețea izbitoare, își făcuse deja o părere despre Omega ca despre un escort. Deși politicos, tonul i-a rămas rece:
- Îmi pare rău, domnule, dar acesta este un club privat. Vehiculele comerciale nu au acces.
Hua Yong a încuviințat, a coborât din mașină și l-a zărit imediat pe Sheng Shaoyou, care tocmai ieșise din propriul automobil.
Sheng Shaoyou purta un trenci lung, până sub genunchi, iar dedesubt, puloverul tricotat cu guler dublu din colecția Cotes Anglaises, sezonul curent. Manșetele în nervuri îi ieșeau puțin de sub mâneci, iar în spatele lui, pe un loc rezervat VIP, trona un Phantom negru, orbitor.
Era cu o jumătate de cap mai înalt decât bodyguarzii din spatele lui. După ce a coborât, a rămas în zona de intrare, cu mâinile în buzunare. Valeții și agenții n-au mai avut nevoie să-i verifice invitația... acest Alpha de nivel S, doar prin trufia și distincția lui, declara lumii că aici îi e locul din naștere. Era un nativ al acestei arene opulente a bogăției și renumelui, unul dintre puținii privilegiați născuți cu lingurița de argint în gură.
Privirea lui Sheng Shaoyou căzu curând asupra lui Hua Yong.
Poate pentru că era weekend, Hua Yong nu purta cămașa și ținuta lui obișnuită, formală.
Această orhidee delicată, dar ușor încăpățânată, purta un pulover pe gât, foarte de student, cu mare parte din față îngropată în gulerul moale și pufos. Îi făcea chipul să pară și mai mic, iar bărbia — mai ascuțită.
Îmbrăcămintea lui era cu totul nepotrivită pentru ocazie. Dacă ar fi fost alt însoțitor, Sheng Shaoyou s-ar fi aprins pe loc și i-ar fi spus să dispară. Dar astăzi, surprinzător, nu s-a supărat. Ba chiar l-a chemat el însuși pe Hua Yong:
- Ce mai stai acolo? Hai odată.
Hua Yong păși imediat spre el, ușor stingherit, explicând:
- Îmi pare rău. Ați spus că e o reuniune, așa că m-am gândit... nu știam că va fi o ocazie atât de formală. Dacă e incomod, pot să plec imediat.
- Să pleci? De ce? Sheng Shaoyou îl măsură din cap până-n picioare. Văzând cum chipul acela palid, ascuns pe jumătate de guler, se retrage ușor sub privirea lui, nu se putu abține să chicotească.
- Așa e bine. E bine.
Hua Yong îi aruncă o privire, cu o expresie ușor complicată. Sheng Shaoyou interpretă acea privire drept recunoștință, ceea ce îi îmbunătăți și mai mult dispoziția.
Diferit de mai devreme, când Hua Yong fusese lăsat să coboare stânjenit dintr-un taxi la intrarea parcării, de data aceasta nimănui nu-i mai trecu prin minte să le ceară invitația pe drum. Prezența lui Sheng Shaoyou părea, de una singură, să țină loc de pașaport suprem. Oriunde mergea, lumea părea împodobită cu flori și numai zâmbete. Saluturi și urări prietenoase îi înconjurau, însoțite de o ospitalitate vizibil lingușitoare.
Sheng Shaoyou era de mult obișnuit cu acest tratament, însă pentru Hua Yong totul părea nou. Ochii lui frumoși se mișcau ageri, studiind împrejurimile cu o curiozitate nedisimulată.
- Shen Wenlang nu te-a adus niciodată la reuniuni? întrebă Sheng Shaoyou.
- Nu, răspunse Hua Yong.
- Am început să lucrez de curând. Președintele Shen îl ia mereu pe Secretarul Gao la astfel de evenimente.
- Aha. Colțul gurii lui Sheng Shaoyou se arcuie într-un surâs.
- Deci azi e prima dată?
- Ah, da. Hua Yong încuviință, vizibil emoționat. Instinctiv se apropie puțin de Sheng Shaoyou, asemenea unei pisici scoase pentru prima plimbare cu stăpânul. Fără să-și dea seama, îi prinse brațul, întrebând:
- Domnule Sheng, credeți că sunt îmbrăcat nepotrivit?
- Ce ar fi nepotrivit?
Hua Yong tăcu o clipă, apoi spuse:
- Că v-aș putea face de râs.
Astăzi, Sheng Shaoyou se trezea râzând mai des ca de obicei. Orhideea asta era de-a dreptul amuzantă și nu se putu abține să-l necăjească. Își puse o mină sobră și prefăcu că se supără:
- Puțin, da.
Previzibil, Hua Yong mușcă momeala. Fața i se înroși, iar buzele i se strânseră stânjenit. După o pauză, spuse ezitant:
- Atunci poate ar trebui să plec? Vă pot invita la cină altă dată. Zicând asta, se opri, îi dădu drumul brațului lui Sheng Shaoyou și făcu un pas înapoi, gata de fugă.
Dar Sheng Shaoyou întinse mâna și-l prinse. Palma lui albă era fină și netedă, cu adevărat moale ca petalele unei orhidee Cymbidium.
- Unde pleci? îl domoli Sheng Shaoyou.
- Deja ești aici. Nu-ți mai bate capul. Reputația mea e destul de mare... dacă pierd puțin din cauza ta, nu contează. Mă chemi tu la masă altă dată.
- Dar...
- Fără daruri. M-ai făcut destul de râs cu ținuta. Dacă mai și fugi acum, lăsându-mă singur, ar fi și mai rău. Minți fără ezitare Sheng Shaoyou.
- Din moment ce mi-e oricum sortit să-mi pierd fața, aleg răul mai mic. Dar data viitoare când te invit la o reuniune, te îmbraci ca lumea.
Hua Yong își plecă capul și se gândi o clipă, apoi răspunse încet:
- Hai să sărim peste «data viitoare».
Expresia lui Sheng Shaoyou se întunecă pe loc. Îngustând ochii, întrebă:
- Să sărim?
- Mmm. răspunse calm Hua Yong.
- Nu am haine potrivite pentru astfel de evenimente.
Inima lui Sheng Shaoyou fu ca zgâriată de o pisică... și mâncărime, și durere. Dar, auzind că Hua Yong nu-l refuza pe el, ci doar îi lipseau hainele, se relaxă și zâmbi:
- Haine? Ușor. Îl pun pe Chen Pinming să te ducă într-o zi să-ți alegi câteva ținute bune...
Hua Yong deschise gura, parcă vrând să răspundă, dar un chip cunoscut, care nu-l mai văzuse pe Sheng Shaoyou de mult, îl bătu pe umăr și începu să stea de vorbă cu el. Hua Yong, cu bun-simț, nu-i întrerupse.
După ce intrară în sală, lumea venea întruna să-l salute pe Sheng Shaoyou la locul lui.
Locul lui Li Baiqiao era chiar la stânga lui Sheng Shaoyou. Ca gazdă, făcuse turul meselor, dar în cele din urmă se întoarse la loc, zâmbind către Sheng Shaoyou:
- Naibii, dau petrecerile astea săptămânal, dar niciodată nu e atât de animat când tu lipsești. Ridicând privirea, în treacăt, ochii îi căzură pe partea dreaptă a lui Sheng Shaoyou și rămase încremenit.
Hua Yong stătea cuminte la dreapta lui Sheng Shaoyou, cu ochii în jos. Sub luminile banchetului, pielea lui cu subton rece părea să strălucească, iar chiar și-n cele mai simple haine, frumusețea lui răpitoare era imposibil de trecut cu vederea.
- Și cine e?
La întrebarea lui Li Baiqiao, Hua Yong își ridică încet genele și se uită la el.
Privirea aceea nu purta mare lucru, dar tot îi făcu inima lui Li Baiqiao să tresară. Îl ciupi pe Sheng Shaoyou cu cotul și șuieră:
- De unde-ai pescuit comoara asta?
Sheng Shaoyou chicoti:
- Nu te privește.
- Hai, măi... Li Baiqiao se ridică și ocoli, oprindu-se în spatele lui Hua Yong. Aplecându-se, trase ușor aer pe nas și, surprins, exclamă:
- Și ăsta e tot cu parfum floral?
Speriat de frivolitatea lui, Hua Yong se ridică brusc. Umărul i se izbi de nasul lui Li Baiqiao, care se clătină înapoi acoperindu-și fața.
- La naiba! A durut!
- Scuze, îi aruncă rece Hua Yong, fără ca expresia să-i trădeze vreo urmă de părere de rău.
Nasul lui era fin conturat, cu vârful ascuțit, ceea ce accentua și mai mult frumusețea-i tăioasă. Era ca o lamă, străpungând privirea oricui îl vedea.
Dezarmat de o asemenea frumusețe ascuțită, Li Baiqiao râse, ținându-și nasul:
- Aiya, doar am verificat mirosul. Frumușico, nu te supăra. Încercă să se apropie iar, dar refuzul evident de pe chipul lui Hua Yong îl făcu să ezite. Cu părere de rău, ridică ambele mâini într-un gest de capitulare și spuse:
- Bine, măcar spune-mi cum te cheamă, da?
- Hua Yong, răspunse acesta, aruncându-i lui Sheng Shaoyou o privire scurtă, în care se citeau o vagă nemulțumire și o rugăminte tăcută de ajutor.
Deși tocmai zisese că se dă la o parte, Li Baiqiao se apropie din nou, întinzând brațul ca și cum ar fi vrut să-l treacă pe după umerii lui Hua Yong.
Sheng Shaoyou îi urmă cu interes expresiile abia schimbătoare... amestecul acela de enervare și resemnare, în timp ce se abținea să facă o scenă din respect... și, fix când mâna lui Li Baiqiao era pe cale să-i cadă pe umerii înțepeniți lui Hua Yong, Sheng Shaoyou se ridică, izbindu-i mâna la o parte cu o încruntare jucată:
- Să-mi hărțuiești însoțitorul sub ochii mei... Li Baiqiao, poți să te porți, o dată în viață, ca un om normal?
Adică cum? În ce fel nu-s normal?
Dosul palmei îi rămăsese roșu de la lovitura lui Sheng Shaoyou. Li Baiqiao își trase stânjenit mâna, gândindu-se... nu făcea el mereu pe clovnul cu însoțitorii prietenilor?
Până acum, pe Sheng Shaoyou nu-l deranjase niciodată; de ce reacționa brusc atât de exagerat astăzi?
Tsk, chiar a dat lovitura de data asta... și-a găsit o frumusețe cerească. Nici să tragi un nas, hă? Floarea asta gingașă și intangibilă are un temperament pe măsură. Ce, dacă-l atingi un pic, rămâne fără o bucată de carne?
...
Comentarii
Trimiteți un comentariu